Un selfie...

...morcovit din noaptea de Pasti, insotit de sentimente de dragoste si compasiune pentru toti care nu au putut participa din motive legate de sanatate la preafrumoasa slujba a Invierii.

In ultimele saptamani cei mici au tot fost raciti. La Elena s-a lasat cu otita si lui Gheorghita a trebuit sa-i dau de asemenea antibiotic. Pentru mine deniile s-au scurs alaptand, schimband scutece pline si hainute murdare sau reparand boroboate de-ale copiilor (cea mai insemnata a fost a lui Ionut, care a lovit cu bicicleta aripa unei Toyote din parcare).

In Vinerea Mare totul parea sa se limpezeasca, terminasem atb de administrat si chiar l-am scos putin afara la aer nadajduind ca vom merge si noi cu caruciorul la biserica. Sambata seara am inceput sa fac eu febra si frisoane si sa ma simt rau. Era o banala viroza respiratorie, dar picase cum nu se poate mai prost. Cam asa ma bucuram eu in noaptea de Pasti pe la 2.00 :)

L-am rugat pe Dumnezeu pentru sanatate sufleteasca si trupeasca si m-am consolat cu gandul la pustnici,  care nu se indulcesc de cantarile bisericesti...