Asa cum bebelusii prezinta in diferite etape de viata achizitii psiho-motorii asa si omul, pana sa ajunga la masura barbatului desavarsit trece prin varsta prunciei duhovnicesti si cunoaste mici achizitii duhovnicesti.
De curand m-am prins care era unul din lucrurile care ma impiedica sa iert: eu consideram pana acum ca iertarea este o confirmare a faptului ca persoana pe care sunt suparata s-a comportat de fapt corect, doar ca eu nu am sesizat asta. Ei, abia acum am inteles ca eu trebuie sa iert pentru Dumnezeu si asta nu e nicidecum o dovada ca tu, care mi-ai gresit, ai avut o atitudine corespunzatoare sau ca faptele tale sunt justificate. Greseala ta e tot greseala, dar eu te iert de dragul lui Hristos.
De asemenea faptul ca tu te porti urat cu mine e treaba ta si te afecteaza duhovniceste pe tine. Faptul ca eu ma port frumos cu tine si nu incerc sa te pun la punct in mod agresiv e alegerea pe care o fac pentru sanatatea mea sufleteasca si nu am nimic de pierdut din asta. A ma purta frumos nu inseamna a nu discuta chestiuni dureroase de ambele parti si a nu expune aspecte cu care nu sunt de acord, ci a face toate acestea intr-o maniera civilizata și în spirit constructiv. (asta doar daca observ ca am cu cine vorbi).
Inca nu pricep pe ce considerente ar trebui sa-mi cer iertare si eu de la cel care m-a nedreptatit. Cel mult as putea sa-mi cer iertare de la Dumnezeu. Unuia caruia nu consider ca i-am gresit nu pot sa-i pun metanie. Imi pare absurd. Atat poate duce mintea mea deocamdata.
ReplyDeletePersonal consider ca "sanatatea mea sufleteasca e data de adevar" atunci cand discut cu un adultindiferent de "varsta lui duhovniceasca" . Daca a spune adevarul poate parea cuiva 'necivilizat", "dureros" sau"neconstructiv" nu am ce face.
Minciuna este de la diavol indiferent cat de civilizata si de constructiva ar fi pe cand adevarul este al lui Hristos. Am trait destul pe lumea asta cat sa ma conving ca daca un om nu suporta adevarul , atunci indiferent cum il imbraci in cuvinte adevarul asta ii va parea "dureros". Pierdere de timp .
Adevarul nu este niciodata "agresiv" . Este si atat.
Nu pledam pt minciuna, ci pt tacere ca alternativa a unei comunicari esuate.
ReplyDeleteAi scris acest articol pentru mine. Am aceleasi indoieli si intrebari ... inca nu reusesc sa iert cu adevarat, si asta e pacatul meu! Imi dau seama ca nici nu am facut eforturi pt a ma indrepta.
ReplyDeleteIntradevar, tacerea e mai buna decat o comunicare falsa.
Multumesc.
Şi eu sunt tot pentru tăcere atunci când un adevăr neasumat de partea cealaltă poate adânci sau genera un conflict. Oricât ai fi de motivat să expui direct ceea ce gândeşti sau simţi, e bine să ai în vedere şi pacea, mai ales dacă este vorba despre cineva din familie cu care convieţuieşti. În timp, Dumnezeu evidenţiază la momentul potrivit ceea ce este important de evidenţiat. E vorba deci şi despre înţelepciune şi despre înfrânarea limbii, pentru că bine a spus Ecaterina, se întâmplă uneori ca într-un moment tensionat să nu ai cu cine discuta. E mai constructiv să amâni o discuţie pentru un moment mai potrivit, dacă ai siguranţa că ea va putea avea loc fără să degenereze.
ReplyDeletemustra pe cel intelept si el te va iubi, nu certa pe cel batjocoritor ca sa nu te urasca (Pildele lui Solomon)
Deletedar ce greu e sa taci atunci.....indiferent cate strategii ai construi adevarul despre starea duhovniceasca proprie se vadeste in timpul unui conflict. era o pilda cu cineva care s-a nevoit mult si a venit la un sfant sa intrebe ce sa mai faca ptr mantuire. acesta a intrebat? iti e lauda precum ocara? nu. atunci mergi si pune inceput bun.
ReplyDeleteadica netulburat nici in lauda nici in ocara
DeleteNu e greu sa taci daca intelegi ca n-ai cu cine vorbi, ca omul e inchis in logica si experienta lui si nu te aude, ca vorbele tale se lovesc de un zid. Nu o consider o virtute, ci o chestiune de intelegere mai adanca a situatiei. Cu unul surd si orb te-ai mai obosi sa dai din gura?
ReplyDeleteA simti lauda ca si ocara e lucru mare. N-am trait niciodata asta.
Nu e greu deloc sa taci. Ba din cotra , e cel mai usor . Si nu ai nici un amestec in consecintele ce pot fi uneori dezastruoase.
ReplyDeleteMai greu e sa discerni ce anume l -ar face pe omul respectiv sa nu mai fie surd si orb djn moment ce nu Dumnezeu l-a facut asa ci ignoranta, mandria, etc.
Cel mai simplu e sa nu te amesteci in ziua de azi nici macar pomenind adevarul.
Nu Dumnezeu l-a facut asa, dar cu siguranta Dumnezeu este Cel Care il poate vindeca. Si daca stii ce il face pe om asa, nu-l prea poti ajuta.
ReplyDeletePe principiul "scapa cine poate" (din ispita) mai bine nu te amesteci acolo unde arde mocnit un conflict. Daca simt ca ma aprind si eu si nici sanse de a schimba ceva nu am, mai bine nu ma bag.