Opinii desarte

Inca de cand m-am apropiat de biserica mi-au fost dragi scrierile de si despre calugari. Desi nu consider ca m-as regasi intre zidurile unei manastiri, mi-a placut dintotdeauna sa cochetez cu abordarea monahala a vietii duhovnicesti. Nu stiu daca e o pista falsa, dar asta simt ca imi misca sufletul. Sunt foarte atrasa de anumite aspecte ale acestui stil de viata.

Printre lucrurile care ma fascineaza se numara si viata pustniceasca "a celor ce se intraripeaza cu dumnezeiescul dor". Astfel, cu toate ca traim in lume si avem inevitabil o viata sociala destul de activa prin copii, gasesc ca o anumita doza de insingurare imi este foarte folositoare si ma pune la adapost de multe vorbe desarte si clevetiri.

Mult, foarte mult, ma ajuta in aceasta linistire si faptul ca nu sunt obligata zilnic sa merg la un serviciu. Cand stateam cate jumatate de zi la spital cu colegii nu era prea usor sa nu ma las atinsa de tulburarea generala (din cauza slabiciunii si nestatorniciei mele). In micul meu univers casnic ma pot misca liber, ma pot interioriza mai degraba decat intre straini si-mi e mai usor sa iau aminte la mine.

De curand am invatat sa pun in practica doua strategii (pe care le cunosteam inainte doar la nivel teoretic) prin care se poate omul detasa de intrigile lumesti. In primul rand sa nu contrazic pe nimeni care-si sustine fervent punctul de vedere. E o ispita sa te inflacarezi aducand argumente unui om pe care-l simti inchis in parerea lui. Daca nu te trezesti cu o ploaie de resentimente dupa confruntarea verbala cu el, in cel mai fericit caz ramai doar la un duel steril al vorbelor.

In al doilea rand nu trebuie sa cad in capcana intrebarilor de genul "ce parere aveti despre?". Daca nu e un subiect care ma vizeaza in mod direct e o risipire de energii interioare sa incerc sa patrund problema si sa clarific o concluzie. Gresit. Nu trebuie sa ma simt obligata sa emit opinii despre ceva, cu atat mai mult despre cineva (nu tre' sa-mi pun intrebari stupide despre a fi sau a nu fi Charlie). De ce sa-mi bat capul cu chestiuni care nu ma privesc? Mai de folos e un "nu stiu si nici nu ma intereseaza" decat 100 de vorbe goale.

Mai mult ca oricand, astazi e nevoie ca omul sa fie selectiv, altminteri informatia e coplesitoare. E nevoie de un pic de calcare in picioare a slavei desarte care nu vrea sa te cosidere altii un om neinteresant care nu gandeste, dar cu acest strop de smerenie ajungi intr-o mare a libertatii interioare, unde gandul se poate indrepta nestingherit spre taramuri unde e cu adevarat nevoie de ocarmuirea lui.