Nu e vorba de vreo depresie post partum, ci pur si simplu s-au aglomerat in rastimpul acesta scurt (e si post) multe ispite, si mai mari, si mai marunte:
- un canal lacrimal obstruat la Gheorghita (un oftalmolog ar zice ca e un fleac, dar mie mi se rupe inima)
- defectiuni costisitoare in casa si la masina aparute fara un motiv anume,
- interpretari gresite ale unor gesturi (care se voiau a fi frumoase) care au dus la discutii aprinse inutile cu rudele,
- felurite boli si stari de rau fizic neelucidate (sau doar detoxifiere?),
- mici accidente ale copiilor la scoala,
- obiecte care se pierd (?!) si nimeni nu stie unde ar putea fi etc.
Toate acestea vin pe fondul unei mari oboseli pentru noi, adultii, pe fondul sfarsitului de semestru cu teze si lucrari pentru copiii mai mari, pentru cei mici ramanand mai putina disponibilitate, desi vremea urata de afara si statul in casa mai mult ca de obicei ar cere niste parinti cu veleitati de animator de petreceri pentru copii :)
Stiu ca in perioada de lehuzie femeia e vulnerabila si duhovniceste, pe langa nevoia acuta de afectiune, intelegere si acceptare pe care o resimte. Sotul ar trebui sa fie un izvor nesecat de dragoste pentru a pastra neatins "ceea ce a unit Dumnezeu", altfel, acum pot aparea mai usor ca oricand fisuri greu de reparat in relatia conjugala. Cred ca barbatul nu poate raspunde adecvat acestei situatii decat intarit de harul lui Dumnezeu.
In astfel de vreme de restriste nu se supravietuieste decat cu multa rugaciune la activ. Constat ca oricat am sustinut la viata mea ideea ca rugaciunea de toata vremea e echivalenta pravilei citite, de data asta nu-mi merge treaba doar cu "doamne Iisuse" spus in timp ca fac altceva. Un acatist/paraclis si o catisma aranjeaza in mod evident ziua altfel. Probabil pentru ca e si o jertfa de timp adusa lui Dumnezeu. Poate fi si faptul ca in timp ce faci treaba mintea e impartita si mai putin simtitoare decat atunci cand te dedici exclusiv rugaciunii.
A nu se intelege ca ma dau vreo isihasta. E vorba de o rugaciune ca un gest de disperare cand simti ca esti depasit de evenimente ca om. Pe de o parte sunt recunoscatoare pentru ca mi s-a randuit acest neplacut procedeu de a experimenta o traire scuturata de inchipuire desarta: cand ai dat tot ce puteai si totul iese prost, altfel te uiti la icoana...
Chestia cu ispitele pe fondul postului e foarte des intalnita mai ales cand apare un nou membru in familie crapa si vrajmasul. Dumnezeu sa va dea putere, cu multi copii e frumos dar solicitant, nu degeaba zicea o preoteasa din diaspora ca duhovnicul i-a recomandat sa se roage cu faptele mai mult decat cu pravila ca nu mai apuca sarmana, avea 6 copii. Nu apuca sa mai faca nimic chiar daca cei mari crescusera aproximativ. Cu stricatul obiectelor casnice in casa am patit-o si noi, s-a defectat din senin aragazul acum un an si am gatit o luna la resou pana s-a stricat si resoul si atunci a venit aragazul reparat. Anul asta am ramas fara masina de spalat si am luat alta imprumutandu-ne, dar din toate cumva am iesit, am spalat la mana vreo saptamana pana am cazut lata asta vara dupa doi copii mici. Ajunsesem sa ma gandesc la o masina semiautomata, mi se parea lux in comparatie cu spalatul manual. Am ajuns sa pretuim si curentul caci a picat adesea si ramaneam fara caldura de la centrala, se rezolva toate in final, dar e greu pe moment.
ReplyDeleteMai am o prietena cu 5 copii, tot preoteasa, care spunea ca in familia lor pe toata perioada posturilor mari copiii raceau pe rand, urmand ca sarbatoarea Craciunului sau Pastelui sa se incununeze cu "pneumonia cea mare" :)
ReplyDeleteRefuz sa cred ca o preoteasa nu se roaga deloc cu mintea, fie si la modul rudimentar. Sa se roage cu faptele... Si cand se-ncurca rau de tot itele la fapte nu alergi tot la rugaciune? Faptele nu ies fara rugaciune. Cel putin mie mi se taie maioneza daca nu zic niciun Doamne-ajuta.
ReplyDeletePrima fetita a avut canal lacrimal obturat. Eram gata să facem programare la oftalmolog dar am mers întâi pe la Iași, la părinți. Trei zile am fost să ne inchinam la Sf Parascheva si ii stergeam ochișorii cu vata atinsa de racla. Din a treia zi nu a mai avut nimic si ne-am întors acasă ușurați si recunoscători.
ReplyDeleteUitasem de sfanta Parascheva...
ReplyDeleteSi sf Ecaterina e "intaritoare a pruncilor slabi" si "vindecatoare a patimitorilor din nastere".
Asteptam deocamdata sa vedem daca se rezolva sau nu. Pana pe la 4 luni doctorita a zis ca nu intervine.
Si eu vreau sa te incurajez: aveti o familie mare, frumoasa, unita! E diferit cu un pitic mic venit, plus ca e iarna, examenele aduc tensiuni si oboseala fie ca vin in perioada postului sau nu. Eu leg bolile si somatizarile de probleme interioare, frustrari si conflicte interioare (si examenele sunt si ele un motiv de tensiune interioara). Pentru mine (nu mai tin toate posturile ca la carte, le incep cand pot, sau mai ales cand sufletul mi-o cere), mie postul nu a adus probleme ci liniste, dar perioadele fara soare(si vitamina D) sunt dificile mie.
ReplyDeleteCat despre canalul lacrimal, continua cu masaj, e doar o problema la copiii f. mici si se rezolva o data cu cresterea lor si largirea canalelor (cand am citit, la bebei canalele lacrimale au diametru comparabil cu firul de par); fetita mea le-a avut pe amandoua infundate din nastere, primul dupa 4-5 zile de masaj s-a desfundat, al 2lea dupa 9 luni de masaj. La inceput masam prea delicat si putin timp cca imi era frica, apoi am vazut ca la un masaj mai ferm iesea din secretia acumulata si ca apoi se drena mult mai bine, asa ca am insistat.
Dumnezeu sa va calauzeasca pasii pe mai departe.
Sa stii ca si eu am observat asta de ieri abia: eu, ca mama, masam delicat si nu prea eficient, insa ieri l-a masat cumnata mea si azi deja nu mai curge lacrima si se formeaza secretia mai rar.
DeleteUnii oftalmologi spun ca dupa 5-6 luni s-ar osifica membrana aceea si nu s-ar mai rezolva decat printr-o operatie mai complicata. Esti sigura ca fetita ta pana la 9 luni l-a avut infundat? Ma incurajeaza ceea ce-mi scrii (teoria medicilor e una si experienta mamelor e alta).
Daca nu te superi te-as intreba cat masai unghiul intern al ochiului si de cate ori pe zi. Multumesc!
nu ma supar, intreaba, fiecare om e unic, fiecare copil e unic. Noi am fo la orl de cateva ori pt ca facea conjuctivite, si la clinica si la Budimex si la lahovari si toti orl-istii au zis sa continui cu masajul si la 1 an daca nu e cazul, se intervine si in 3-5min e gata, mai mult pregatirea e dificila.
DeleteSi eu masam bland, delicat la inceput, pana mi-a explicat la telefon prietena mea idn copilarie, medic rezident pe pediatrie Iasi. Masam la inceput mai rar, apoi la fiecare alaptare (mai putin noaptea). Sigur la 9 luni pentru ca am masat cat am alaptat, si cu cat crestea cu atat era mai bine, pana la urmatoarea conjuctivita. La al 2lea ochi nu am vazut nicio drenare muulte luni, avea permanent lacrimi pe obrazul ala (si iarna mai ales, fata fiind nascuta in mai), cand se supara/ieseam afara pica o lacrima pe obraz! Problema era ca toti din jur voiau sa ii stearga lacrimile de la ochisor, asa ca avea numai maini murdare pe acolo, nici nu ma mir ca facea conjuctivite... eu imi spalam miinile strict inainte de alaptat si masaj la ochi , dar de ex. socrul mi-a explicat ca ce, el s-a spalat cand a venit de la munca (asta fiind cu 2 ore inainte si de la el acasa pana la noi acasa a mai umblat cu una-alta...)
Si acum ii mai secreta uneori ochisorii, dar tot asa, masajul dreneaza, isi face deja singura. Insa igiena nu o mai bagam in seama :)))
Aaaa, si inca o remarca: canalul lacrimal se infunda cum facea muci. Adica se infunda si din partea ailalta...asa ca masajul trebuia sa il fac si pe nasuc.
Sigur ca respectiva preoteasa se ruga cum putea dar poate Dumnezeu ii socotea rugaciune jertfa de fiecare zi cand statea cu copiii si scurtase pravila, in sensul asta ma gandesc. oricum, fiecare face cum poate atunci cand nu poate ce trebuie. Problema cu ochii am intalnit-o in timpul unei raceli si la mine si la copii, incep sa curga secretii din ochi si daca te freci din neatentie faci ceva gen conjunctivita, poate e alta mancare de peste dar e nasol cu vremea asta, o luna nu a fost soare si copiii au avut nas infundat si secretii non stop fara a avea febra sau raceala propriu-zisa, e foarte ciudata clima asta umeda cu ploaie in decembrie si umezeala 100% in aer, acum ieri a iesit soarele putin. Slava lui Dumnezeu, parca meritam vreme buna la timp potrivit?!
ReplyDeleteSănătate multă și putere de la Hristos! Am pățit și noi ispite...
ReplyDelete