 |
Ne plimbam de mana prin casa mai ceva ca pe afara :)
Sunday, November 30, 2014
Dragoste
Ne plimbam de mana prin casa mai ceva ca pe afara :)
:)
- Ce faci? Iar pierzi timpul? Nu, imi exersez motricitatea fina...
- Elena: Ce cauta Gheorghita la noi acasa? Grigo: A venit aici sa fie fratele nostru, bai.
- Grigo, du-te si vezi unde e Elena! E in pijamaua galbena. Nu mai stii?
- Cu primul copil parintii mai fac greseli, zic eu. Primul copil e ca prima clatita?
- Daca tot alaptez la cerere, se si deseneaza in casa pe tema asta:
Botezat...
 |
| inainte de botez |
 |
| in cristelnita |
 |
| afundare |
 |
| pecetluire |
 |
| dupa botez a stat treaz mult timp |
 |
| +verisoara |
In cadru restrans, intr-o bisericuta mica de tot, despre care am aflat cu bucurie ca are chiar hramul Sf. Gheorghe.
Sunday, November 23, 2014
Ma felicit...
...ca nu l-am dus pe Grigo la gradi nici anul asta. Sincer, mi-e mila cand vad dimineata trecand pe strada copii mici cu ghiozdanele in spate, trasi de mana de adulti grabiti.
Intrarea in colectiv ar fi fost o alta schimbare majora careia ar fi trebuit sa-i faca fata in paralel cu venirea pe lume a noului fratior si n-am gasit nici o motivatie in baza careia sa-l fortez. N-as fi putut sa-i fiu alaturi in perioada de acomodare de la inceput de an si mi-as fi complicat in mod inutil existenta cu doua drumuri pana la gradinita in fiecare zi.
Ma bucur ca nu trebuie sa-l silesc sa se scoale dimineata, ca nu trebuie sa-l scot in frig afara la prima ora si ca nu trebuie sa-l las intr-o companie mai mult sau mai putin placuta, dar in mod sigur extrem de solicitanta.
Povesti, cantecele si poezii aude si acasa. La plastilina, acuarelele, lipici, lego, carticele sau forfecuta de hartie are acces de cate ori doreste. Cu atentia, rabdarea si concentrarea sta foarte bine, el fiind de felul lui un baietel linistit. Un alt avantaj ar fi ca nu sta printre copiii bolnavi care vin in clasa cu antibioticul in ghiozdanel si nu e expus de la o varsta atat de mica violentei gratuite a altor copii sau adulti.
In ultima instanta, nu cred ca activitatile de la gradinita schimba cu mult curba dezvoltarii intelctuale pe termen lung, asa ca n-am ratat sansa de a descoperi in fiul meu vreun baby Einstein prin faptul ca nu l-am arondat unei institutii de invatamant.
Intrarea in colectiv ar fi fost o alta schimbare majora careia ar fi trebuit sa-i faca fata in paralel cu venirea pe lume a noului fratior si n-am gasit nici o motivatie in baza careia sa-l fortez. N-as fi putut sa-i fiu alaturi in perioada de acomodare de la inceput de an si mi-as fi complicat in mod inutil existenta cu doua drumuri pana la gradinita in fiecare zi.
Ma bucur ca nu trebuie sa-l silesc sa se scoale dimineata, ca nu trebuie sa-l scot in frig afara la prima ora si ca nu trebuie sa-l las intr-o companie mai mult sau mai putin placuta, dar in mod sigur extrem de solicitanta.
Povesti, cantecele si poezii aude si acasa. La plastilina, acuarelele, lipici, lego, carticele sau forfecuta de hartie are acces de cate ori doreste. Cu atentia, rabdarea si concentrarea sta foarte bine, el fiind de felul lui un baietel linistit. Un alt avantaj ar fi ca nu sta printre copiii bolnavi care vin in clasa cu antibioticul in ghiozdanel si nu e expus de la o varsta atat de mica violentei gratuite a altor copii sau adulti.
In ultima instanta, nu cred ca activitatile de la gradinita schimba cu mult curba dezvoltarii intelctuale pe termen lung, asa ca n-am ratat sansa de a descoperi in fiul meu vreun baby Einstein prin faptul ca nu l-am arondat unei institutii de invatamant.
Friday, November 21, 2014
Versete
A doua zi dupa ce am venit din maternitate m-am trezit ceva mai devreme decat toti ai casei si am luat putin Sfanta Scriptura sa citesc ceva. Am deschis-o la intamplare si am citit fix aceste versete, care mi-au mers la inima:
Wednesday, November 19, 2014
Telepatie
Dupa ce m-am intors din maternitate m-am tot gandit sa sun o prietena ca sa o intreb daca nu stie pe cineva care ar avea wrap disponibil. N-am ajuns insa sa vorbesc cu ea. Dupa doua zile in care imi tot propuneam sa ii telefonez, dar ma luam cu treburile si nu reuseam....
M-a sunat ea: "Auzi, ai avea nevoie de un wrap? Imi cautam azi la second-hand draperii si, ca din intamplare, mi-a atras atentia bucata asta de material, prea ingusta pentru o draperie sau un cearceaf. Cum m-am prins ca e un wrap, m-am si gandit la tine. L-am luat, l-am spalat, l-am calcat si vin sa ti-l dau."
:))
M-a sunat ea: "Auzi, ai avea nevoie de un wrap? Imi cautam azi la second-hand draperii si, ca din intamplare, mi-a atras atentia bucata asta de material, prea ingusta pentru o draperie sau un cearceaf. Cum m-am prins ca e un wrap, m-am si gandit la tine. L-am luat, l-am spalat, l-am calcat si vin sa ti-l dau."
:))
Tuesday, November 18, 2014
Nr 7...
...s-a nascut pe 12 noiembrie la ora 2.05 a.m.
A fost cea mai faina experienta legata de nastere pe care am trait-o pana acum. Pe cat de mult m-am stresat inainte pe atat de frumos a pregatit Dumnezeu evenimentul.
Dupa cum spuneam schema dupa care organismul meu s-a miscat la nasterea asta a fost diferita.
Tot eliminam din dopul gelatinos de cateva zile, fapt care ma tinea in tensiune (de cateva ori am avut pe stres puls peste 140). Nu aveam decat cateva contractii dureroase pe zi, dar simteam ca odata cu fiecare din ele presiunea pelvina creste. Durerile lombo-sacrate pulsatile anuntau ca si canalul osos era la final cu ultimele detalii ale adaptarii pentru travaliu.
Contractii mai serioase am inceput sa simt de pe 11 nov pe la ora 5p.m.. Erau la interval de peste o ora asa ca am avut timp sa ma prefac ca nu le bag in seama cat timp am sarbatorit in familie ziua lui Ionut (care e nascut de fapt tot pe 12). Ma rugam in sinea mea sa am timp sa las totul in randuiala si imi doream mai ales sa apuc sa culc copiii (daca nu pe toti, macar pe cei mici) ca sa nu se sperie si sa-si faca griji.
Am terminat tot ce aveam de facut pe la miezul noptii, apoi m-am pregatit sa plec la spital. Pe la 12.30 eram la unitatea de primire in urgenta unde, cu profesionalismul specific spitalelor noastre, mi s-a luat o tensiune arteriala in timpul unei contractii: 155/90. N-am mai comentat nimic. La filtru la ginecologie am reusit sa sar peste consultatia de rutina, fiindca am specificat ca sunt la a saptea nastere si ca oricum, voi fi vazuta din nou la masa in 5 minute de medicii de la sala de nasteri.
Intre timp contractiile erau tot mai sistematizate si mai puternice, de parca uterul isi luase deodata treaba in serios :) Sus in spital initial m-au luat la intrebari si tusee doua rezidente nesuferite. Membrane intacte, dilatatie 8. Stiam ca am deja dilatatie mare. De garda erau doi fosti colegi de an de-ai mei, asa ca n-am mai insistat sa vina medicul cu care vorbisem. Stiam deja de pe net cine e de garda (numai daca ar fi facut schimb de garzi s-ar fi modificat), dar cand l-am zarit prin usa salii de nasteri pe doctorul cu care am nascut m-am bucurat enorm si m-am simtit brusc usurata: il stiam un tip linistit, studios si meticulos.
A dat dovada de un bun simt deosebit: nu a comentat nimic multiparitatea, nu mi-a dat sfaturi inteligente ca ar trebui sa ma opresc, nu m-a intrebat daca am de gand sa mai fac copii. Profesional s-a comportat impecabil: nu mi-a pus mult urata perfuzie cu oxitocina pana dupa expulzie, mi-a dat nenumarate explicatii a ceea ce se petrecea cu mine, mi-a facut ecograf si pe masa ginecologica (bebe nu avea nici macar o circulara de cordon), m-a incurajat tot timpul expulziei cu o voce blanda marcand fiecare progres al prezentatiei. La 2.05 deja nascusem. In momentul acela imi venea sa sar de pe masa si sa-i sarut mainile.
Trebuia sa am si o parte de cosmar in toata povestea: aceea a fost delivrenta, care a durat aproape o ora. Aveam la capul meu un ceas si ma tot uitam cu disperare la el intrebandu-ma ce va fi cu mine. Placenta a fost foarte aderenta de fundul uterin. Cu tot masajul uterin pe care mi-l faceau asistenetele, medicul a fost nevoit sa o decoleze manual. A fost destul de greu, la un moment dat ii obosise mana si era chiar tentat sa roage pe cineva sa-l mai ajute. Ii sunt deosebit de recunoscatoare ca in tot acest timp nu s-a agitat, nu a tipat la nimeni (altii se apuca sa-si injure pacienta daca ceva - ce nu tine de ea, ci de calitatea tesuturilor ei- merge prost) si ma mai si linistea si pe mine asigurandu-ma ca totul va fi bine. Intr-un final, dupa ce am introdus in schema si perfuzia cu oxitocina a iesit si placenta cu pricina.
Nu am sangerat ingrijorator, iar consolidarea hemostazei a mers bine.
Copilul si-a urmat traseul obisnuit in maternitatile noastre, adica l-am vazut doar cateva clipe dupa care l-au luat neonatologele in primire. Daca mi l-ar fi pus imediat la san, cred ca altfel decurgea si parte a doua a nasterii...
Asa cum a fost, pentru mine nasterea asta a fost un prilej de bucurie, un prilej de sporire a increderii in bunatatea lui Dumnezeu si de inmultire a nadejdii.
A fost cea mai faina experienta legata de nastere pe care am trait-o pana acum. Pe cat de mult m-am stresat inainte pe atat de frumos a pregatit Dumnezeu evenimentul.
Dupa cum spuneam schema dupa care organismul meu s-a miscat la nasterea asta a fost diferita.
Tot eliminam din dopul gelatinos de cateva zile, fapt care ma tinea in tensiune (de cateva ori am avut pe stres puls peste 140). Nu aveam decat cateva contractii dureroase pe zi, dar simteam ca odata cu fiecare din ele presiunea pelvina creste. Durerile lombo-sacrate pulsatile anuntau ca si canalul osos era la final cu ultimele detalii ale adaptarii pentru travaliu.
Contractii mai serioase am inceput sa simt de pe 11 nov pe la ora 5p.m.. Erau la interval de peste o ora asa ca am avut timp sa ma prefac ca nu le bag in seama cat timp am sarbatorit in familie ziua lui Ionut (care e nascut de fapt tot pe 12). Ma rugam in sinea mea sa am timp sa las totul in randuiala si imi doream mai ales sa apuc sa culc copiii (daca nu pe toti, macar pe cei mici) ca sa nu se sperie si sa-si faca griji.
Am terminat tot ce aveam de facut pe la miezul noptii, apoi m-am pregatit sa plec la spital. Pe la 12.30 eram la unitatea de primire in urgenta unde, cu profesionalismul specific spitalelor noastre, mi s-a luat o tensiune arteriala in timpul unei contractii: 155/90. N-am mai comentat nimic. La filtru la ginecologie am reusit sa sar peste consultatia de rutina, fiindca am specificat ca sunt la a saptea nastere si ca oricum, voi fi vazuta din nou la masa in 5 minute de medicii de la sala de nasteri.
Intre timp contractiile erau tot mai sistematizate si mai puternice, de parca uterul isi luase deodata treaba in serios :) Sus in spital initial m-au luat la intrebari si tusee doua rezidente nesuferite. Membrane intacte, dilatatie 8. Stiam ca am deja dilatatie mare. De garda erau doi fosti colegi de an de-ai mei, asa ca n-am mai insistat sa vina medicul cu care vorbisem. Stiam deja de pe net cine e de garda (numai daca ar fi facut schimb de garzi s-ar fi modificat), dar cand l-am zarit prin usa salii de nasteri pe doctorul cu care am nascut m-am bucurat enorm si m-am simtit brusc usurata: il stiam un tip linistit, studios si meticulos.
A dat dovada de un bun simt deosebit: nu a comentat nimic multiparitatea, nu mi-a dat sfaturi inteligente ca ar trebui sa ma opresc, nu m-a intrebat daca am de gand sa mai fac copii. Profesional s-a comportat impecabil: nu mi-a pus mult urata perfuzie cu oxitocina pana dupa expulzie, mi-a dat nenumarate explicatii a ceea ce se petrecea cu mine, mi-a facut ecograf si pe masa ginecologica (bebe nu avea nici macar o circulara de cordon), m-a incurajat tot timpul expulziei cu o voce blanda marcand fiecare progres al prezentatiei. La 2.05 deja nascusem. In momentul acela imi venea sa sar de pe masa si sa-i sarut mainile.
Trebuia sa am si o parte de cosmar in toata povestea: aceea a fost delivrenta, care a durat aproape o ora. Aveam la capul meu un ceas si ma tot uitam cu disperare la el intrebandu-ma ce va fi cu mine. Placenta a fost foarte aderenta de fundul uterin. Cu tot masajul uterin pe care mi-l faceau asistenetele, medicul a fost nevoit sa o decoleze manual. A fost destul de greu, la un moment dat ii obosise mana si era chiar tentat sa roage pe cineva sa-l mai ajute. Ii sunt deosebit de recunoscatoare ca in tot acest timp nu s-a agitat, nu a tipat la nimeni (altii se apuca sa-si injure pacienta daca ceva - ce nu tine de ea, ci de calitatea tesuturilor ei- merge prost) si ma mai si linistea si pe mine asigurandu-ma ca totul va fi bine. Intr-un final, dupa ce am introdus in schema si perfuzia cu oxitocina a iesit si placenta cu pricina.
Nu am sangerat ingrijorator, iar consolidarea hemostazei a mers bine.
Copilul si-a urmat traseul obisnuit in maternitatile noastre, adica l-am vazut doar cateva clipe dupa care l-au luat neonatologele in primire. Daca mi l-ar fi pus imediat la san, cred ca altfel decurgea si parte a doua a nasterii...
Asa cum a fost, pentru mine nasterea asta a fost un prilej de bucurie, un prilej de sporire a increderii in bunatatea lui Dumnezeu si de inmultire a nadejdii.
Tuesday, November 11, 2014
Astept...
Ma misc foarte greoi, dar, fiind uterul mai coborat, ma bucur da respiratii de amplitudine mai mare.
N-am mai iesit din casa nici macar la biserica si ma gandesc contrariata la recomandarile de a merge pe jos cativa km zilnic. Poate alte persoane se impaca mai bine cu relaxina...
Tricotez un pulovaras raglan pt bebe (mi-a redeschis Irina apetitul pentru andrele), ingrijesc de probioticele mele (maiaua de paine, borsul, kombucha +muraturile de sezon si varza) si citesc un site despre manevre obstetricale interesante care faciliteaza angajarea si rotatia fatului in prezentatiile mai dificile.
Ma bucur ca tati simte ca e nevoie de un plus de tandrete si ii copleseste cu imbratisari, harjoneli si povestioare dragute. Odata cu apropierea nasterii atasamentul copiilor si-a mutat centrul de greutate spre el in mod firesc si nu a fost nevoie de scenarii psihologice asa cum ma asteptam. Dumnezeu pregateste evenimentele cu delicatete si ne ajuta sa atenuam posibilele motive de gelozie ale fratilor mai mari.
Ramane de vazut cum va fi cand se vor confrunta in direct cu noul membru al familiei :)
Saturday, November 8, 2014
Friday, November 7, 2014
Realistii
Nu stiu daca memoria ma-nseala sau chiar am citit undeva ca Montessori recomanda sa nu citim povesti cu elemente fantastice copiilor mici (sub 3 ani parca), fiindca e o varsta la care se construiesc reprezentari ale realitatii si nu e bine sa alteram acest proces.
Am observat asta si la copiii mei: cei patru mai mari mereu insistau chiar si in ciclul primar pe marginea lecturilor propuse de mine cu intrebarea: "Dar asta s-a intamplat candva? A fost vreodata adevarat (Tom Sawyer sau Heidi sau Pollyanna)?" si isi sugerau singuri (dupa ce eu raspundeam lasand loc pentru varianta de pura fantezie) "Eu cred ca asa a fost... Or fi schimbate numele personajelor, ale localitatilor, amanuntele, dar cred ca se bazeaza pe o poveste adevarata."
Inainte de culcare Grigo isi doreste invariabil povesti de cand tati era mic (nu sunt cine stie ce aventuri, dar vad ca nu egaleaza povestile clasice din carti frumos ilustrate) iar Elena are o deosebita placere sa ne reamintim momente frumoase ale zilei si sa le povestim in detaliu seara. Singura imi incepe ceea ce vrea sa auda: "Mai stii cum am dat azi de mancare la pisicutele din spatele blocului?"
Data fiind setea lor de adevar :) si plictiseala fata de scufite rosii si zane, m-am bucurat sa gasesc la librarie o serie de carticele editate de Aramis care au un continut realist si din care se desprind idei menite sa formeze frumos caracterul copiilor.
Istorioarele sunt scurte si le-a placut sa asculte si sa privesca imaginile (desi noi, cu ochi de adult, am sanctionat expresiile fetelor, coloritul cam strident si saracia nuantelor utilizate)
Am observat asta si la copiii mei: cei patru mai mari mereu insistau chiar si in ciclul primar pe marginea lecturilor propuse de mine cu intrebarea: "Dar asta s-a intamplat candva? A fost vreodata adevarat (Tom Sawyer sau Heidi sau Pollyanna)?" si isi sugerau singuri (dupa ce eu raspundeam lasand loc pentru varianta de pura fantezie) "Eu cred ca asa a fost... Or fi schimbate numele personajelor, ale localitatilor, amanuntele, dar cred ca se bazeaza pe o poveste adevarata."
Inainte de culcare Grigo isi doreste invariabil povesti de cand tati era mic (nu sunt cine stie ce aventuri, dar vad ca nu egaleaza povestile clasice din carti frumos ilustrate) iar Elena are o deosebita placere sa ne reamintim momente frumoase ale zilei si sa le povestim in detaliu seara. Singura imi incepe ceea ce vrea sa auda: "Mai stii cum am dat azi de mancare la pisicutele din spatele blocului?"
Data fiind setea lor de adevar :) si plictiseala fata de scufite rosii si zane, m-am bucurat sa gasesc la librarie o serie de carticele editate de Aramis care au un continut realist si din care se desprind idei menite sa formeze frumos caracterul copiilor.
Thursday, November 6, 2014
Scut
Sugestie...
... pentru producatorii de paturici absorbante de unica folosinta:
Ar fi util ca pe dosul paturii sa fie aplicat un strat aderent asa cum au absorbantele intime (sau sa fie aplicat doar anumite zone) intrucat odata puse pe pat se mototolesc (cand copilul se misca) si nu mai acopera eficient suprafata menita a fi protejata.
Neajunsul acesta se poate totusi remedia folosind cateva bucatele de banda dublu adeziva.
Personal am de gand sa folosesc paturicile in maternitate unde schimbarea cearceafului de pat e un veritabil lux.
Ar fi util ca pe dosul paturii sa fie aplicat un strat aderent asa cum au absorbantele intime (sau sa fie aplicat doar anumite zone) intrucat odata puse pe pat se mototolesc (cand copilul se misca) si nu mai acopera eficient suprafata menita a fi protejata.
Neajunsul acesta se poate totusi remedia folosind cateva bucatele de banda dublu adeziva.
Personal am de gand sa folosesc paturicile in maternitate unde schimbarea cearceafului de pat e un veritabil lux.
Wednesday, November 5, 2014
Fericit barbatul...
... care n-a umblat in sfatul necredinciosilor...
Anul acesta de haloween am considerat ca e mai bine sa ne luam o zi libera de la scoala, fiindca nu mi se pare in regula sa-mi trimit copiii la o petrecere care contravine principiilor mele. Varianta cu integrarea in scenariul general, dar in costumatie mai putin malefica, nu-mi surade deloc. Imi aduce aminte de felul in care erau ispititi unii dintre mucenici: hai, jertfeste doar de forma, spune doar cu buzele hula, in inima ta poti crede ce vrei. Daca nu ai partasie cu ceea ce se petrece, atunci nu ai motiv sa fii prezent la acest carnaval dracesc, nici imbracata in zana.
Mi-am dat seama ca scietatea actuala impune totusi putine lucruri. Ea propune insa o multime de modele potrivnice invataturii noastre de credinta. Razboiul adevarat este deci cu mandria si slava desarta, nu cu cei din exterior. Daca alegem sa fim cu orice pret in acord cu oamenii din jurul nostru, asta nu inseamna ca ei ne constrang, inseamna ca sufletul slabanogit de patimi nu are destula tarie de a spune raului pe nume atunci cand e cazul.
Anul acesta de haloween am considerat ca e mai bine sa ne luam o zi libera de la scoala, fiindca nu mi se pare in regula sa-mi trimit copiii la o petrecere care contravine principiilor mele. Varianta cu integrarea in scenariul general, dar in costumatie mai putin malefica, nu-mi surade deloc. Imi aduce aminte de felul in care erau ispititi unii dintre mucenici: hai, jertfeste doar de forma, spune doar cu buzele hula, in inima ta poti crede ce vrei. Daca nu ai partasie cu ceea ce se petrece, atunci nu ai motiv sa fii prezent la acest carnaval dracesc, nici imbracata in zana.
Mi-am dat seama ca scietatea actuala impune totusi putine lucruri. Ea propune insa o multime de modele potrivnice invataturii noastre de credinta. Razboiul adevarat este deci cu mandria si slava desarta, nu cu cei din exterior. Daca alegem sa fim cu orice pret in acord cu oamenii din jurul nostru, asta nu inseamna ca ei ne constrang, inseamna ca sufletul slabanogit de patimi nu are destula tarie de a spune raului pe nume atunci cand e cazul.
Sunday, November 2, 2014
O zabala
Nu am experienta adolescentei in biserica si poate tocmai de asta mi-e greu sa pun niste limite pe care eu insami nu le-am respectat. In orice caz, in principiu nu consider adolescenta (mai ales cea timpurie) ca fiind o perioada a atasamentului exclusiv fata de o persoana, ci mai degraba un timp ideal pentru a cunoaste (fara implicatii afective profunde) cat mai multe tipologii umane. E o vreme a autocunoasterii si autodefinirii, vreme a consolidarii interioare si a formularii (macar la modul rudimentar) unor idealuri.
In fine, lasand filozofia la o parte, spre sfarsitul vacantei de vara am fost cumva pusa in dificultate de una dintre fetele mele. Simteam ca se infiripa o legatura nepotrivita si totusi nu puteam sa intervin intr-un mod lipsit de delicatete. Relatia era intr-un stadiu incipient, nu as fi avut inca elemente concludente pe care sa le interzic, dar nici nu as fi vrut sa se ajunga in faza de cuplu (fie-mea era absolut naiva, dar baiatul parea mai lumesc si mai versat) ca sa am motiv sa comentez ceva.
Tot invartind problema pe toate partile am trecut prin filtru tot registrul de reactii pe care sa le exteriorizez, de la cenzurari brutale pana la permisivitate extrema. Pana la urma am ales sa-i vorbesc ceva la modul general si sa-l las pe Dumnezeu sa lucreze (avand in vedere propria adolescenta efectiv mi-e greu uneori sa fac pe lupul moralist). Stiu ca m-am exprimat cam asa: "Doamne, eu am o slabiciune si o mila pacatoasa fata de indragostelile astea... Daca e cazul, pune-i Tu Insuti o zabala!"
Zabala n-a intarziat sa apara: mai intai, fata mea s-a imbolnavit si a varsat vreo cateva zile, apoi a trebuit sa plece din localitate la nunta unei verisoare si cand s-a intors a inceput scoala, care a tinut-o foarte ocupata.
Intre timp interesul viu al junelui nostru a scazut considerabil. Probabil s-o fi reprofilat pe prazi mai usoare, nu stiu. Cert e ca apele s-au linistit. Presimt insa ca doar temporar :)
In fine, lasand filozofia la o parte, spre sfarsitul vacantei de vara am fost cumva pusa in dificultate de una dintre fetele mele. Simteam ca se infiripa o legatura nepotrivita si totusi nu puteam sa intervin intr-un mod lipsit de delicatete. Relatia era intr-un stadiu incipient, nu as fi avut inca elemente concludente pe care sa le interzic, dar nici nu as fi vrut sa se ajunga in faza de cuplu (fie-mea era absolut naiva, dar baiatul parea mai lumesc si mai versat) ca sa am motiv sa comentez ceva.
Tot invartind problema pe toate partile am trecut prin filtru tot registrul de reactii pe care sa le exteriorizez, de la cenzurari brutale pana la permisivitate extrema. Pana la urma am ales sa-i vorbesc ceva la modul general si sa-l las pe Dumnezeu sa lucreze (avand in vedere propria adolescenta efectiv mi-e greu uneori sa fac pe lupul moralist). Stiu ca m-am exprimat cam asa: "Doamne, eu am o slabiciune si o mila pacatoasa fata de indragostelile astea... Daca e cazul, pune-i Tu Insuti o zabala!"
Zabala n-a intarziat sa apara: mai intai, fata mea s-a imbolnavit si a varsat vreo cateva zile, apoi a trebuit sa plece din localitate la nunta unei verisoare si cand s-a intors a inceput scoala, care a tinut-o foarte ocupata.
Intre timp interesul viu al junelui nostru a scazut considerabil. Probabil s-o fi reprofilat pe prazi mai usoare, nu stiu. Cert e ca apele s-au linistit. Presimt insa ca doar temporar :)
