Niste prieteni se confrunta cu urmatoarea situatie: copilul lor in varsta de 5 ani (trecuti fix :) a fost crescut la tara, la curte, de catre bunicii materni. A fost adus acasa la pariniti (in oras, la bloc) pentru a merge in colectivitate. Desi s-a acomodat mai greu, tanjind dupa libertatea de pana atunci, a acceptat sa fie dus la program la gradinita. In ultimul timp insa nu mai vrea deloc acolo, fiindca educatoarea a inceput intens sa lucreze fise didactice si insista mult pe scris. Pustiului nu i-a placut deloc ca activitatile au fost virate de la joaca spre buchiseli seci de linii si bastonase.
Dupa o perioada in care si-a manifestat moderat lipsa de cooperare cu educatoarea, a fost etichetat drept copilul problema al gradinitei (parat si la scoala cu care gradinita are parteneriat pentru ca atunci cand va intra in clasa intai invatatoarea sa stie cu cine are de-a face) si s-a elaborat o strategie bilaterala (acasa si in institutia de invatamant) de disciplinare, baiatul a rabufnit deunazi fata de doamna educatoare intr-un mod care, mie uneia, nu mi s-a parut deloc deplasat:
"Nu-mi place de tine. Te-ai facut o rea. Mai stii cand ne jucam impreuna, cantam si desenam, cand ne citeai povesti? Nu mai vreau sa vin pe-aici, sa ma chinui tu cu foile tale..." Apoi, intorcandu-se catre colegi intreaba cu lacrimi in ochi:
"Voua va place, mai, ce ne da sa facem?"
Interesant este ca ceilalti nu au raspuns nimic, desi nu prea cred ca sunt incantati de scris in sine.
Pareri? Solutii?
Dupa o perioada in care si-a manifestat moderat lipsa de cooperare cu educatoarea, a fost etichetat drept copilul problema al gradinitei (parat si la scoala cu care gradinita are parteneriat pentru ca atunci cand va intra in clasa intai invatatoarea sa stie cu cine are de-a face) si s-a elaborat o strategie bilaterala (acasa si in institutia de invatamant) de disciplinare, baiatul a rabufnit deunazi fata de doamna educatoare intr-un mod care, mie uneia, nu mi s-a parut deloc deplasat:
"Nu-mi place de tine. Te-ai facut o rea. Mai stii cand ne jucam impreuna, cantam si desenam, cand ne citeai povesti? Nu mai vreau sa vin pe-aici, sa ma chinui tu cu foile tale..." Apoi, intorcandu-se catre colegi intreaba cu lacrimi in ochi:
"Voua va place, mai, ce ne da sa facem?"
Interesant este ca ceilalti nu au raspuns nimic, desi nu prea cred ca sunt incantati de scris in sine.
Pareri? Solutii?
Uau! Ce copil isteţ! I-a dat răspunsul educatoarei, acum urmează ca aceasta să găsească o formă de a-l atrage la activităţi prin joc!
ReplyDeleteEu lucrez in afara tarii la o gradinita si sistemul educational este mult mai calm decat cel din tara. Totul este bazat pe joaca, miscare in natura de doua ori pe zi. Iar tot ce este legat de studiu este facut treptat si prin joaca.
ReplyDeleteIn cazul de fata parintii ar trebui sa se gandeasca foarte atent la necesitatile copilului lor. Probabil si lor le-a convenit libertatea de pana acum, prin faptul ca copilul a crescut la tara. De ce spun asta? Daca chiar le-ar pasa de nevoile lui, ar fi continuat viata cat mai aproape de acel mediu in care el a crescut fericit.
Cristina
Se numeste lider de opinie in ziua de azi,simpatic foc baietelul.Tot prin joaca vor trebui parintii in primul rand sa-l stimuleze la invatat cate ceva din tematica de gradinita.
ReplyDeleteCred ca parintii copilasului ar trebui sa vorbeasca indeaproape educatoarei , sa ii explice situatia, sa arate intelegere principiilor sale ca si aceasta, la randul ei, sa arate mai multa rabdare copilului. O discutie fara orgolii, blanda, dar asertiva. Acasa parintii sa incerce sa ajute copilul prin discutii, dragoste. Cei mici copiaza modelul celor mari in relatiile cu autoritatile , asadar nici acasa tonul sa nu fie critic sau aprins la adresa educatoarei. Daca cel mic duce mai departe modelul negativ, de oaie neagra a clasei nu ii va fi de ajutor , dimpotriva. Sunt de parere sa se mearga pe linia dragostei si a intelegerii atat de o parte cat si de cealalta, cu vorbe bune, calme si blande. Fie ca vrem, fie ca nu, sistemul educational se schimba, iar copilul are nevoie sa fie ajutat sa se integreze.
ReplyDeleteun articol interesant despre educatia copilului http://www.doxologia.ro/familie/sfaturi-utile/cum-sa-il-distrugeti-mod-eficient-pe-copilul-vostru
ReplyDeletePareri, solutii?
ReplyDeletePareri: schimbarea survenita in viaata copilului datorita faptului ca a fost crescut de catre bunici primii ani de viata in alt loc se cunoaste si parintii ar fi trebuit sa fie constienti de asta cand au hotarat asta .
Solutii? Nimic nu este obligatoriu la gradinita (de fapt daca ne uitam la cei 50 % dintre elevii ce termina liceul in Romania si nu reusesc un 5 la materiile de baza nici la scoala se pare ca nu mai e nimic obligatoriu) deci, parintii pot foarte bine sa vorbeasca cu educatoarea despre asta. Nu pot impune tuturor copiilor din acea grupa sa nu parcurga programa daca asta este dar pot impune ca al lor copil sa nu o faca. Daca educatoarea refuza copilul poate fi mutat sau parinti pot face demrsurile necesare la forul superior.
Dar, asta bineinteles le va lua ceva timp, mai multicel decat s-ar fi asteptat probabil.
Dar e mult mai usor bineinteles sa aratam cu degetul spre "sistem", educatoare, scoala "cu care are parteneriat" decat sa recunoastem ca atunci cand singurul din 20 de copii ce are propleme este al nostru , problema poate fi la noi.
PS: mi-am mai spus o data parerea in legatura cu pretentiile parintilor din Romania in legatura cu "plierea" sistemului de stat pe propriul copil pe un forum ortodox mai demult si au urmat atacuri verbale incredibile deci stiu care e parerea majoritatii ce probabil citeste si acest blog dar crede,ma , nicaieri in lumea civilizata sistemul de stat nu se pliaza pe cererile unui parinte din 20 . Altfel , ar fi un haos. Unii ar vrea matematica mai mult la gradinita, altii limba, altii desen. Altii fara integrale in liceu (:) . Daca ai bani de particular, altceva.
ReplyDeleteDraga Ecaterina mai intai vroiam sa iti multumesc pt blogul mnunat si tare folositor. Slava lui Dumnezeu ca are asa oameni in lume! M-am bucurat mult pt cel de-al saptelea copil. Domnul sa il creasca frumos!
ReplyDeletelegat de cazul prezentat de tine nu este vorba de nicio rebeliune ci de un caz de normalitate intr-un sistem educational complet aiurea.
Educatoarea din pacate a dat dovada de lipsa de profesionalism, lipsa pedagogica si chiar si de etica. Ce rost avea sa il dea exp negativ pe copilas (a nu se uita ca are doar 5 ani), sa vorbeasca si cu invatatoarea....? imi pare o atitudine pur comunista si ma intrsiteaza ca exista astfel de educatoare. Si ast apt ce, pt ca doreste ca sa chinuiasca copilasii cu fise, cu exersarea scrisului? La ce bun de la aceasta varsta? Si de ce se vrea transformarea copiilor nostri in niste robotei?
Recomadari: ar fi sa ne unim noi parintii in a ne spune parerea, a ne lasa copiii sa se joace, sa se bucure de natura, de descoperiri proprii...
In orice caz parintii nu trebuie sa isi lase copilul singur ci trebuie sa ii fie alaturi.