Elena cea nevaccinata...

...a facut rujeola.
Rubeola a facut-o de revelionul trecut si a avut o manifestare clinica mai zgomotoasa. De data aceasta febra serioasa (in jur de 39) a tinut doar 3 zile. Deseori temperatura scadea de la sine: dupa ce se mentinea un timp in platou pe la 39,5 transpira fara antitermic. Alimentatia si orice alt lichid in afara de apa si san au fost refuzate. Paradoxal, cand a inceput sa manance a preferat covrigeii (ge-geii), in timp ce la alimentele moi spunea "au". Odata cu eruptia febra a disparut, insa apetitul e in continuare capricios. Suntem bine acum, dar trebuie sa ne protejam convalescenta.
A fost o forma usoara, probabil pe fondul alaptarii.

sau roseola infantum?

Nu mai am aparat foto, si telefonul mobil nu e performant

Doua locuri...

...care atrag zilnic ca un magnet zeci de pupici :))

La tehnologie...

...proful le-a dat copiilor de facut un proiect dintr-un deseu metalic. Un rest de sarma si cateva margelute dintr-o clama de par s-au transformat rapid intr-un copacel desfrunzit.

 Nu stiu de ce, dar niciodata nu m-am implicat cu placere in proiecte din care rezulta obiecte inutile. Ii las pe copii sa mestereasca ceea ce le dicteaza creativitatea lor innascuta, dar mi-e peste mana sa ii stimulez eu in acest sens lucrand cot la cot cu ei. Nu am intrat niciodata firesc in jocul acesta a carui finalitate mi se pare cumva stearpa pentru mine (pentru ei e altceva: un exercitiu de indemanare si o provocare a imaginatiei). Din acest punct de vedere m-am regasit in cartea "Conceptul Continuum" in care e vorba de adulti care-si vad de preocuparile lor in timp ce copiii iau parte cat le permite varsta si priceperea la indeletnicirile cotidiene ale parintilor lor.

Are mama...

un stangaci

si o dreptace

pozitia preferata la scris

iubitori de pisici

nu stiu daca e valabila si reciproca :)

amatori de creatii din frunze

 un fotoliu

cuiburi

timiditate

Nu e nevoie sa le propun eu activitati, nici sa le sugerez tematica. Omuletilor le place sa structureze natura dupa regulile lor si lucreaza la cuiburi in care vor veni pasarele (sa cloceasca pietricele din care, bineinteles ca vor iesi puisori) cu entuziasmul intrinsec varstei.

Cum si ce...

gatesc in post?
Greu lucru sa raspund la intrebare...Nu gatesc in mod constant in acelasi stil. Depinde ce idei despre nutritie ma bantuie in perioada respectiva :) si cata ravna am ca sa le pun in aplicatie.

Ca si particularitate mentionez ca nu gatesc doua feluri nici macar la pranz, ci mancam pe saturate din ceea ce este gatit. Pentru cina gatesc de obicei dupa-amiaza. Folosesc robotul de bucatarie. Am un aragaz mare, lasat aici de fostii proprietari pe care eu l-am vazut ca pe un dar de la Dumnezeu, fiindca pe fostul aragaz nu incapeau bine oalele unele langa altele.

60 / 60cm

Prefer fierturile in care adaug ulei dupa ce s-au racit, in  farfuria fiecaruia. Mancam paine facuta de mine cu maia. Nu mai gatesc deserturi cu zahar (de zilele de nastere ale copiilor fiica mea cea mare e incantata sa pregateasca ceva dulce). Cei care nu tin post mai primesc din cand in cand lactate si oua, dar nu gatesc special pentru ei, ci consuma mancarurile de legume pe care le mancam noi.

Cred ca simplitatea e sanatoasa si pentru trup si pentru suflet. Momentan ma inspira o lectura care descrie amanuntit cam ce mancau niste asceti contemporani si sunt tot mai convinsa ca e un lucru necuviincios ca un crestin sa investeasca prea mult timp sau prea multi bani (fiecare se nevoieste cum poate) pentru a manca. Din aceast motiv ma invart intre cartof, fasole, orez, ciuperci, varza, vinete (+/- ceapa, usturoi, morcov, bulion, ulei) si, bineinteles, cereale, muraturi, nuci, seminte si fructe. Ceaiurile din plante indulcite cu miere sunt si ele prezente zilnic pe masa. Fulgii de ovaz sunt singurul ingredient de post pe care-l folosesc in plus fata de ceea ce avea bunica la indemana.

Si totusi... contradictoriu cu ceea ce am enuntat pana acum, mi-am propus sa incerc in acest post fulgi de drojdie. Sunt curioasa daca vor simti ceva bateriile mele vesnic descarcate :)

I cord

Constructii din...

...carlige de rufe

Am avut o sacosa mare cu cuburi , dar nu mai prezenta interes. Le-am daruit pe toate unor copii care le apreciaza mai mult, fiindca parintii lor chiar nu-si permit sa cumpere jucarii. Intre timp in familia noastra s-a nascut o noua pasiune care foloseste resurse ce se gasesc din belsug intr-o casa cu multe rufe de intins.

invatam si literele

Elenei ii place sa le foloseasca drept accesorii pt bluzitele cu care sta prin casa. Ma roaga sa i le prind de marginea hainutei si e foarte bucuroasa de noul look :)

Afinitati

cot la cot

nu respira !

sa vad si eu cum iti faci temele!

Elenei ii place in mod special sa scrie la biroul Iulianei (chiar sta deseori in bratele ei si mazgaleste indelung in timp ce ea citeste), iar Grigo e mereu satelitul activitatilor fratelui mai mare.

Ordine

Am fost intrebata cum mentin curatenia in casa si am raspuns ca secretul este ca eu insami sunt o persoana ordonata si i-am format si pe copii in stilul meu, iar acum totul e mult mai usor fiindca cei 4 mai mari ma si ajuta. Mi s-a cerut sa fiu mai explicita:
" Buuun, deci trebuie sa astept sa creasca mai mari, si sa tot insist... si sa fiu eu organizata. In ce consta organizarea ta? Faci ceva in mod special pt asta? Sau pur si simplu e ceva innascut, si eu pot sa-mi iau adio :) "
Imi place sa organizez spatiul in care ma misc. Simt chiar ca pe o nevoie interioara sa urmez dictonul "A place for everything and everything in its place". Daca e ordine si curatenie ma simt bine dispusa si plina de entuziasm. Sotul meu ma mai tachineaza uneori: "Tu ma iubesti doar cand sunt vasele spalate :)" Poate rezonez prea usor cu ambianta, ar trebui sa ma las influentata mai putin de felul in care arata caminul meu.
Principalii dusmani ai ordinii in casa mea ar putea fi:

• hainele: fiecare copil are dulapul lui de ordinea caruia e responsabil, in fiecare camera dupa usa am cuiere, sosetele pe care le purtam in ziua respectiva nu le insiram pe jos ci avem un cosulet special pt ele, am doua cosuri de rufe, spalam zilnic 1-2 masini de rufe, cum luam rufele uscate le si impaturim si le punem la loc, calcam strictul necesar purtarii pe cateva zile, hainele pastrate de la un copil la altul sunt depozitate in cutii mari de carton, ceea ce necesita o depozitare pe termen lung merge la tara in plase de plastic etichetate, ceea ce primesc triez imediat si dau mai departe ce nu-mi foloseste.
• incercam sa nu lasam paturile nefacute (greu, mai ales pt cei cu ore de dimineata si care mai dorm o tura si la pranz)
• incaltari: nu ma impiedic de pantofi cand intru in casa fiindca am la usa un pantofar imens cat un sifonier (si holuletul pare aerisit si spatios fiindca am folosit o nuanta deschisa de pal) in care stau incaltarile de sezon si papucii de casa, iar in debara, grupate in pungi, incaltari extra-sezon.
• carti: au loc in bibliotecile de prin camere, cartile pt pici care sunt jerpelite sunt aruncate periodic, revistele care s-au tot adunat (cumparate de la scoala) si care vad ca inca le mai trezesc interesul le tin in bibliorafturi verticale de plastic, nu obisnuiesc sa cumpar carti decat extrem de rar, copiii cei mari imprumuta de la biblioteca (locuim aproape si merg singuri pana acolo), cei mici nu duc dorul cartilor cu activitati pentru ca pe coli albe sau resturi din caietele neterminate ale fratilor mai mari scriu, coloreaza (desene facute de noi sau de ei) si picteaza pe saturate.
• jucarii-jocuri: toate jucariile din casa incap intr-un dulapior de 1,20/ 60/40 cm, de asemenea nu cumpar decat f rar (majoritatea sunt primite), cei mari nu prea se mai joaca (fetele mai deloc, doar Ionut are cutiile lui cu Lego), am aruncat de-a lungul timpului multe jucarii, fara sa intru in conflict cu posesorii, am subtilizat mai ales pe cele uitate pe care observam ca nu le introduc in jocurile lor (si nici nu m-au intrebat de ele vreodata), i-am mai sensibilizat cu povestioare despre milostenie si i-am trimis personal la copii sarmani cu cate o plasuta (si chiar s-au bucurat de bucuria acelor copii), au mai organizat si cu scoala vizite pe la orfelinat cu mici cadouri si astfel am mai rarit puzderia de plastice care ne invadau si pe noi in ajunul sarbatorilor.
• alimente: am 2 frigidere, nu cumpar mai mult decat pot depozita, am o camara pentru conserve, stiu cat sa gatesc ca sa nu arunc apoi, ii invat si pe copii sa-si puna mai degraba portii mici de mai multe ori decat sa lase resturi in farfurie, nu cumpar zeci de flacoane cu suplimente nutritive pe care sa uit apoi sa le administrez, nu-mi place sa depozitez nimic pe masa sau blatul de bucatarie, nu rontaim intre mese (care sunt cam 4 pe zi), nu mancam in camera decat in mod exceptional

 Si timpul si energia trebuie chivernisite cu atentie: nu ma pierd in convorbiri telefonice fara scop, nu navighez pe internet uitand de ritmul pe care-l impune familia mea, nu privesc filme decat ff rar, nu mai fac decat vizite care coincid cu iesirea in aer liber a copiilor (cunoscutii mei locuiesc majoritatea la curte), caut sa-mi fac o schita de program si liste de obiective de pe o zi pe alta, sau pe termen mai lung astfel incat sa nu fiu nepregatita, incerc sa ma odihnesc putin in fiecare dupa-amiaza si sa mananc sanatos si echilibrat.
Imi fac timp insa pentru rugaciuni si lecturi duhovnicesti alaturi de copii aproape in fiecare seara, pentru a vorbi cu fiecare ce a mai facut la scoala sau despre nimicuri dulci cu cei mici, pentru plimbari zilnice, pentru lucru de mana, pentru a mai citi despre sanatate din surse neconventionale.

Eli, Eli

Am auzit o interpretare interesanta a cuvintelor strigate de Mantuitorul pe cruce: Eli, Eli, lama sabahtani, si anume ca aceste cuvinte erau adresate evreilor care cunosteau Scriptura si erau menite sa-i trimita cu gandul la chiar la psalmul printre versetele caruia se afla ascunse profetiile despre chipul in care avea sa moara Mesia (care s-au si implinit in ceasurile care au urmat), astfel incat cei care aveau urechi de auzit sa inteleaga atunci cand vor vedea cele scrise faptuindu-se intocmai ca El este "cu adevarat Fiul lui Dumnezeu".

Robinsons

Cu ce ne mai spalam pe dinti?

Cu pulbere de carbune activ (se gasesc la farmacii capsule) care are proprietatea de a fi un bun adsorbant (adica atrage pe suprafata sa ca un magnet diverse substante) al taninurilor (adica substantele colorate din cafea, ceai, vin, afine etc) care influenteaza culoarea smaltului dentar. Nu are afinitate in schimb pentru calciu, magneziu, fosfor anorganic, potasiu, sodiu, zinc, cupru, deci nu interfera cu procesele de mineralizare ale dintilor. In plus ajuta la mentinerea unui pH optim al gurii.
Fetele mele l-au testat si sunt incantate de rezultate. Eu nu m-am incumetat, fiindca am o plombita alba pe un incisiv si nu stiu cum se comporta in contact cu pulberea de carbune.

Un dintisor...

...de-al lui Grigo are mari probleme :)

la 4 zile dupa 

Sambata seara a cazut lovindu-se cu gurita de bordura (de fapt l-a scapat fratele lui mai mare in timp ce se invarteau) si un incisiv central i-a intrat pur si simplu in maxila, incat nu i se mai vede decat marginea incizala (tare dinte...). La ora aceea nu am avut unde sa-i fac o radiografie dentara, de garda la maxilo-faciala nu era nimeni, iar stomatologul de serviciu s-a multumit sa-l spele putin cu ser fiziologic.
Luni dimineata am facut o rx dar nu reflecta deloc distanta si modul in care produs deplasarea.
Marti seara am incercat OPG si in sfarsit am avut o imagine mai realista a consecintelor traumatismului. Am fost la un cabinet de ortodontie si medicul mi-a spus: " Daca ma-ntrebi, eu l-as scoate, dar la 3 ani e prea mic pentru o anestezie prin infiltratie, asa ca hai sa-l mai lasam 2 saptamani sa vedem daca mai coboara dintisorul de le sine..."
Intre timp trebuie sa-i ingrijesc plaga (s-o curat dupa fiecare masa cu comprese  sterile si ceai, apa cu sare, apa de gura, propolis, Aloe First) si sa am grija sa nu muste din nimic. Ma distrez de minune...

iradiat

Daca as fi avut timp...

...as mai fi scris despre prietenul nostru pui de gugustiuc (in jurul caruia se tes povestile dinainte de culcare) care a reusit sa invete sa zboare

despre gogosile pe care le-am facut in fiecare zi de dulce a saptamanii trecute

despre birouasul pe care l-a capatat Ionut de la bunici (a fost al fratiorului meu)

despre ziua scolii

despre ce binefacere e o bormasina la casa omului

despre cipicul pe care l-am finalizat printre picaturi

si despre ultima perla a lui Grigo:

-Ce e grasimea asta in ciorba?

-E seu 

-Te rog sa nu-mi mai dai sa mananc eseu.