Saptamana trecuta am vizitat-o pe tanti M., femeia prin care Dumnezeu a lucrat convertirea parintelului meu. De la ea a primit prima Biblie si, tot citind din ea a inceput sa lucreze in sufletul lui dragostea de bine. Spunea ca prin aceasta citire deasa i s-a luminat constiinta si s-a izbavit de pacatul injuraturilor (pacat care, avand in vedere atmosfera din familia lui, nici nu i se parea la inceput a fi pacat, ci un stil de a vorbi).
Este vorba despre o femeie simpla de la tara, dar si credincioasa, cum rar vezi prin zona noastra. De fapt, in exterior nu are nimic deosebit prin care s-o distingi de vecinele ei, si nici cand vorbesti cu ea nu-ti lasa impresia de mare asceta. Ceea ce stiu despre ea este ca a facut rabdare langa un sot mai dur si ca este nelipsita de la sfanta biserica, iar in timpul liber pe care i-l permite gospodaria se bucura sa citeasca din carti religioase. Pe aceasta femeie a invrednicit-o Dumnezeu sa primeasca in chip minunat raspuns neintarziat la cererea ei cea de folos.
Are doi copii, o fata si un baiat. Nu avea nepoti de la niciunul. Fata a avut o casnicie nefericita: sotul ei a parasit-o fara nici un avertisment atunci cand s-a confirmat ca are endometrioza si infertilitate consecutiva acesteia (si asta se intampla la un an si ceva dupa casatorie). De atunci nu s-a mai maritat si nici nu vrea sa auda de asta. Eu, una, am gandit ca Dumnezeu o iubeste si, pentru rugaciunile mamei ei, in felul asta o fereste de pacatul uciderii de prunci (fiindca odata, intr-o discutie am intrebat-o: "si daca aveai copii, i-ai fi facut pe toti?" iar ea a incuviintat ca nici nu se gandise macar la mai mult de doi copii)
Baiatul si sotia lui au constatat ca nu pot avea copii de-abia dupa ce ea luase un an de contraceptive (ca sa treaca o perioada de acomodare in viata de familie, sa fie "pregatiti pentru venirea unui copil"). Si-au dat seama ca au facut o mare prostie. Timp de sapte ani au tot incercat apoi sa identifice si trateze vreo cauza fizica a infertilitatii, fara rezultat. Prin aceasta suferinta s-au indreptat si ei mai mult catre Dumnezeu, caindu-se de greselile din trecut.
Cu vreo doua luni in urma tanti M. a simtit ca trebuie sa faca o pravila speciala ca sa primeasca ajutorul dorit: se scula la miezul noptii si citea acatistul sfintilor parinti Ioachim si Ana rugandu-i cu lacrimi si cu multe metanii sa o binecuvanteze si pe ea cu nepoti. A facut asta timp de 40 de zile. Dupa aproximativ o luna de la sfarsitul canonului respectiv a primit un telefon de la nora ei care-i spunea cu emotie ca ii intarzie menstruatia. A doua zi testul indica doua liniute, chiar daca cea de-a doua de-abia se vedea. L-a repetat innebunita de bucurie de vreo trei ori. Era adevarat!
Este vorba despre o femeie simpla de la tara, dar si credincioasa, cum rar vezi prin zona noastra. De fapt, in exterior nu are nimic deosebit prin care s-o distingi de vecinele ei, si nici cand vorbesti cu ea nu-ti lasa impresia de mare asceta. Ceea ce stiu despre ea este ca a facut rabdare langa un sot mai dur si ca este nelipsita de la sfanta biserica, iar in timpul liber pe care i-l permite gospodaria se bucura sa citeasca din carti religioase. Pe aceasta femeie a invrednicit-o Dumnezeu sa primeasca in chip minunat raspuns neintarziat la cererea ei cea de folos.
Are doi copii, o fata si un baiat. Nu avea nepoti de la niciunul. Fata a avut o casnicie nefericita: sotul ei a parasit-o fara nici un avertisment atunci cand s-a confirmat ca are endometrioza si infertilitate consecutiva acesteia (si asta se intampla la un an si ceva dupa casatorie). De atunci nu s-a mai maritat si nici nu vrea sa auda de asta. Eu, una, am gandit ca Dumnezeu o iubeste si, pentru rugaciunile mamei ei, in felul asta o fereste de pacatul uciderii de prunci (fiindca odata, intr-o discutie am intrebat-o: "si daca aveai copii, i-ai fi facut pe toti?" iar ea a incuviintat ca nici nu se gandise macar la mai mult de doi copii)
Baiatul si sotia lui au constatat ca nu pot avea copii de-abia dupa ce ea luase un an de contraceptive (ca sa treaca o perioada de acomodare in viata de familie, sa fie "pregatiti pentru venirea unui copil"). Si-au dat seama ca au facut o mare prostie. Timp de sapte ani au tot incercat apoi sa identifice si trateze vreo cauza fizica a infertilitatii, fara rezultat. Prin aceasta suferinta s-au indreptat si ei mai mult catre Dumnezeu, caindu-se de greselile din trecut.
Cu vreo doua luni in urma tanti M. a simtit ca trebuie sa faca o pravila speciala ca sa primeasca ajutorul dorit: se scula la miezul noptii si citea acatistul sfintilor parinti Ioachim si Ana rugandu-i cu lacrimi si cu multe metanii sa o binecuvanteze si pe ea cu nepoti. A facut asta timp de 40 de zile. Dupa aproximativ o luna de la sfarsitul canonului respectiv a primit un telefon de la nora ei care-i spunea cu emotie ca ii intarzie menstruatia. A doua zi testul indica doua liniute, chiar daca cea de-a doua de-abia se vedea. L-a repetat innebunita de bucurie de vreo trei ori. Era adevarat!
Tanti M, care l-a convertit pe Parintele, si-a imbogatit sufletul cu zestrea copiilor lui si cu cine stie cate alte fapte bune si rugaciuni care au atras milostivirea Domnului pentru proprii ei copii. Ferice de casa unde exista o mama, bunica rugatoare. Cunosc si eu o doctorita care a facut cariera stralucita pe rugaciunile, pslatirile, posturile si privegherile de toata noaptea ale mamei si tot pentru rugaciunile dumisale fiica ei a nascut la 40 de ani primul ei copil foarte reusit.
ReplyDeletePentru vremurile grele pe care le traim, nu exista alta solutie decat rugaciunea.
Rugaciunile parintilor pentru copiii lor sunt vitale: regenereaza neamul, vindeca, feresc copiii de ispite. Fac minuni, ce mai !
ReplyDeleteAr fi interesant sa mai citim astfel de marturii, iar noi, parintii care citim, sa ne schimbam prioritatile vietii si sa actionam spre mantuirea copiilor mai presus de orice...
Rugaciunile mi-au scos fata, o exceptionala studenta, dintr-un gang de rue. M-au oprit sa imi pun capat zilelor cand toate valorile mele in lumea vestica, unde ne asteptam sa fie totul dupa regulile artei, s-au naruit.
ReplyDeleteInaite de momente importante, sa spunem rugaciunea Maicii Domnului si mult o sa ne ajute sa invingem relele si incet, sa reusim...
As adauga la marturia de mai sus ca rugaciunile vreunei bunici , ale parintilor si impartasirea cu tainele Bisericii mai vindcea din ranile inca netamaduite ale neamului pe care copiii le trag dupa ei. Pacatele nemarturisite ale generatiilor dinaintea noastra rupte de biserica sunt preluate de copiii nostri si se manifesta sub o multime de boli sufletesti si trupesti grele.
ReplyDeleteAceasta bunica isi ajuta mult copiii prin faptele bune si viata sa de rugaciune.
Noi putem sa ne ajutam mult copiii daca intelegem sa " cautam mai intai Imparatia, caci toate celelalte se vor adauga"...
Parintele Arsenie Papacioc spunea ca mult ajuta rugaciunea catre Maica Domnului.
Am citit si mi se pare de folos:
ReplyDelete„Fiecare om se trage dintr-o familie, iar mai multe familii apropiate ca grad de rudenie formează un neam. Fiecare neam are un arbore genealogic. Acest arbore genealogic diferă de la neam la neam. După cum un arbore este sănătos şi dă naştere altor ramuri sănătoase, dezvoltându-se foarte frumos, tot astfel se întâmplă şi într-un neam care este credincios, cu frica lui Dumnezeu şi naşte alte ramuri sănătoase şi credincioase, dezvoltând foarte frumos, în mod normal, acel arbore genealogic.
Observăm la unii arbori cum începe să le apară câte o ramură uscată, după aceea altele şi altele, încet, încet, iar la un moment dat, observăm că o mare parte din acel arbore s-a uscat. Apoi, la scurt timp, el se usucă definitiv, deoarece nu l-a îngrijit nimeni.
Asemenea analogie putem să o raportăm la diferite neamuri de oameni care sunt necredincioşi.
Păcatul se transmite de la tată la fiu; ori, acel păcat netratat macină şi roade în toţi membrii familiei. O bună parte din acei oameni nu-şi dau seama de acel lucru şi se trezesc după ani şi ani, după generaţii peste generaţii că „li s-a cam pierdut neamul”, cum se spune în popor, adică păcatul moştenit în familie şi netratat cu Tainele Bisericii a făcut ravagii.
După cum medicina recunoaşte transmiterea caracterelor (genelor) de la tată la copil, tot astfel religia recunoaşte transmiterea păcatelor de la părinţi la copii. Dumnezeu spune, încă din Vechiul Testament, că pedepseşte pe copii pentru păcătele părinţilor până la al patrulea neam (Ieşire, cap. 20, 5).
De aceea, cei ce sunt căsătoriţi şi au copii, trebuie neapărat să se spovedească, să se cureţe de acele păcate pentru a nu se transmite copiilor lor. Să aibă conştiinţa împăcată că fiii lor nu suferă pentru păcatele părinteşti. Observăm cum foarte mulţi copii se nasc bolnavi. În cele mai multe cazuri copiii se nasc bolnavi datorită păcatelor părinţilor, care nu le-au spovedit şi n-au primit dezlegare de ele.
Un om păcătos care nu se spovedeşte, nu ţine rânduielile bisericeşti: post, rugăciune şi îl prinde sfârşiţul vieţii în acea stare păcătoasă, este o ramură uscată la arborele genealogic al neamului său. Fiecare membru al unei familii care nu se mărturiseşte este o ramură uscată din arborele genealogic al neamului său. Cel mai important remediu pentru vindecarea arborelui este în special Sfânta Spovedanie, deoarece aici sunt: curăţirea, tratamentul şi vindecarea.”
Arhim. Vichentie Punguţa