O poveste

...c-un preput
A fost odata un baietel care avea o fimoza larga (doar santul balano-preputial era inaccesibil la decalotare). Mama lui era o femeie care nu era deloc de acord cu medicalizarea excesiva si nu credea ca e obligatorie vreo circumcizie ca toti baieteii sa se dezvolte normal, ci ar fi optat pentru ea doar daca ar fi aparut complicatii sau daca la varsta adolescenta problema ar fi deranjat in vreun fel pe posesorul preputului buclucas.

Evolutia naturala a deschiderii fimozei respective a fost in felul urmator: pana la aproape trei ani zona era igienizata fara ca nimeni sa forteze si totul era ok. Apoi intr-o dupa-amiaza, mama a observat o inflamatie si marire de volum a glandului (asta credea ea inainte sa cerceteze mai in amanunt chestiunea, fiindca odorul n-o lasa sa se atinga de zona). Pe cand praslea a adormit, mama a putut vedea mai bine ce se intamplase: in santul dimprejurul glandului se secretase smegma care se adunase sub aria sigilata de pielea preputului si se produsese o inflamatie locala. Se vedea o portiune alb galbuie (care nu era puroi dupa cum spuneam). Cand puiul s-a trezit a mers la baie si acolo se pare ca a eliminat surplusul de secretie, locul eliminarii fiind inceputul decalotarii naturale care a urmat in lunile urmatoare fara ca vreun adult sa intervina. Am uitat sa spun ca, fiind oarecum stresata, dupa eliminarea reziduului albicios, mama a simtit ca ar linisti-o imersia preputului in apa calduta cu sare si a insistat ca baietelul sa coopereze (desi nu bag mana in foc ca gestul a avut vreo contributie la happy end)

Apoi mama a dat peste aricole de genul celui de aici care i-au gadilat placut urechile avide de  discursuri care indeamna la acte medicale rezonabile: fimoza se lasa in pace pana spre pubertate si singura conditie care necesita realmente operata este Balanitis Xerotica Obliterans unde se vede clar un inel fibros albicios care impiedica retractia preputiala.