Musca pe caciula

Nu am ascultat manele in viata mea, cu exceptia celor pe care le auzeam vrand nevrand in taxiuri. Saptamana trecuta insa, tot vorbind cu fetele mari despre colegii lor care asculta manele, am si cautat cate ceva pe You Tube, sa nu zica ele ca n-au habar ce fel de comoara artistica pierd.

Din cunostintele mele aproape nule in domeniu, l-am selectat pe Adrian Minune si ne-am "delectat" putin cu cateva din melodiile lui. Nu cred ca am avut rabdare sa ascult vreuna pana la capat, dar mi-a ramas in minte un refren ("Doua vorbe") pe care l-am fredonat involuntar mai toata saptamana. Odata creierul infestat, deparazitarea se realizeaza greu...

Acum doua zile, cand l-am sunat pe par duhovnic sa ne programam la spovedit, mi-a raspuns intr-un mod cu totul si cu totul neobisnuit. Dupa ce m-am prezentat cu numele meu aud la celalalt capat al firului: "Oare? Ea o fi? Credeam ca cine stie ce tiganca ma suna!" :)

Nu cred ca el stie exact ce am facut, dar coincidenta este izbitoare, cu atat mai mult cu cat parintele este un om cu foarte mult bun simt.