In sant

In apropierea orasului nostru are parohia un preot alcoolic (de fapt si el si doamna preoteasa au acest viciu) pe care multa lume il barfeste. Pe mine ma dor lucrurile astea si deseoori ma intreb de ce-i ingaduie Dumnezeu sa necinsteasca obrazul bisericii.

Ieri sotul meu mi-a povestit despre un coleg al lui, pe care de mult il tot ia pe departe ca sa-l determine sa se spovedeasca, (da, exista din pacate chiar si preoti care se lipsesc pe ei de baia sfintei spovedanii, din diferite motive: fie s-au smintit in seminar, fie le este rusine de cei din breasla lor, fie au retineri fata de cei din manastiri fie alte si alte mestesugiri diavolesti, ca altcumva nu stiu cum sa numesc piedicile astea) ca s-a spovedit chiar la..."betivanul ala, ca si el are putere de a lega si dezlega pacatele".

De-asta-l tine Dumnezeu acolo pe acela. Are o lucrare cu el: ca toti care se simt prea cazuti sa nu se rusineze sa se ridice prin punerea mainilor lui, sa nu se planga ca n-au avut la dispozitie pentru spovedanie decat extraterestri preacucernici sau preacuviosi care n-ar arata intelegere fata de slabiciunile lor omenesti.

Nu sunt pentru necaterisirea celor cu pacate de moarte, dar cand acest lucru nu se intampla, decat sa judec, mai bine inteleg ca Dumnezeu poate din orice rau sa scoata un bine.