Din ciclul "cuget deci exist" (elucubratii personale) trebuie sa notez o intrebare stupida care imi vine in minte cand alaptez cu sutien (fie el si de bumbac, fara straturi sintetice in compozitie): daca e nociv pentru san sa-l port in timpul alaptarii? Sigur, sunt mai curata asa, de aceea il prefer.
De ce m-am gandit la asta: pai cand copilul suge, din sanul contralateral curge lapte in mod firesc, ceea ce nu se intampla atunci cand mamelonul acestuia e comprimat in cupa sutienului. Se creeaza o oarecare presiune suplimentara in sistemul de excretie al glandelor mamare care m-ar mira sa ramana fara nici un efect, mai ales ca se repeta la fiecare dintre miile de reprize de supt din viata unui sugar (repetarea unui microtraumatism asupra glandei mamare din interior).
Wednesday, October 31, 2012
"Feriti-va de orice infatisare a raului"
Tuesday, October 30, 2012
Sunday, October 28, 2012
Despre Elena
Elena este un alt tip de sugar decat fratii si surorile ei.
Nu e copilul atasat de sanul mamei la care ma asteptam, si asta din cauza unui nesuferit reflux gastro-eofagian care a necajit-o mai tot timpul. La fiecare supt se ineca si regurgita, si repetarea acestor experiente neplacute a facut-o sa nu prea mai vrea sanul. Intorcea capul si incepea sa planga, iar mai tarziu prefera sa-si suga degetul. Dinti nu avea, asa cum ma obisnuisem de la ceilalti sa avem prima eruptie la 4 luni, dar ma musca mereu. Nu ma accepta decat daca era foarte infometata, si atunci trebuia sa dansez cu ea prin toata casa ca sa-si termine repriza de supt, altfel se hranea cate putin, apoi plangea de foame, dar nici nu voia sanul inapoi.
Nu pot spune ca a fost un caz extrem de dificil (cum e cel de aici), intrucat am reusit sa mentin exclusiv alimentatia naturala, iar ea a crescut cam cu 500g pe luna, in ciuda faptului ca s-a hranit mai mult cu laptele acela de inceput care are rolul de a acoperi nevoile hidrice ale sugarului.
Acum totul e mai atenuat in sensul ca nu se mai ineaca in timp ce inghite si suge la intervale de timp acceptabile. In plus, mica a dezvoltat o relatie speciala cu tati in bratele caruia se mai linistea cand nu-i iesea treaba cu suptul: de el se bucura si cu el gangureste altfel (unde mai pui ca el o si tine la baie, iar ea e innebuita dupa apa).
E si un bine in toata povestea asta: vrand nevrand eu am facut muulta miscare cu ea in brate :)
Ce mai are ea aparte e ca stie sa ceara la plimbare, asa mica fiind. Cum trec cu ea pe hol prin dreptul usii de la intrare scanceste si intinde mainile spre usa. Daca imi continui traseul catre bucatarie sau sufragerie, se pune pe plans de-a binelea, daca insa rasucesc yala si deschid usa, se linisteste ca prin farmec. Deci vrea cu tot dinadinsul afara. De-asta n-am eu timp de nimic :)
Nu e copilul atasat de sanul mamei la care ma asteptam, si asta din cauza unui nesuferit reflux gastro-eofagian care a necajit-o mai tot timpul. La fiecare supt se ineca si regurgita, si repetarea acestor experiente neplacute a facut-o sa nu prea mai vrea sanul. Intorcea capul si incepea sa planga, iar mai tarziu prefera sa-si suga degetul. Dinti nu avea, asa cum ma obisnuisem de la ceilalti sa avem prima eruptie la 4 luni, dar ma musca mereu. Nu ma accepta decat daca era foarte infometata, si atunci trebuia sa dansez cu ea prin toata casa ca sa-si termine repriza de supt, altfel se hranea cate putin, apoi plangea de foame, dar nici nu voia sanul inapoi.
Nu pot spune ca a fost un caz extrem de dificil (cum e cel de aici), intrucat am reusit sa mentin exclusiv alimentatia naturala, iar ea a crescut cam cu 500g pe luna, in ciuda faptului ca s-a hranit mai mult cu laptele acela de inceput care are rolul de a acoperi nevoile hidrice ale sugarului.
Acum totul e mai atenuat in sensul ca nu se mai ineaca in timp ce inghite si suge la intervale de timp acceptabile. In plus, mica a dezvoltat o relatie speciala cu tati in bratele caruia se mai linistea cand nu-i iesea treaba cu suptul: de el se bucura si cu el gangureste altfel (unde mai pui ca el o si tine la baie, iar ea e innebuita dupa apa).
E si un bine in toata povestea asta: vrand nevrand eu am facut muulta miscare cu ea in brate :)
Ce mai are ea aparte e ca stie sa ceara la plimbare, asa mica fiind. Cum trec cu ea pe hol prin dreptul usii de la intrare scanceste si intinde mainile spre usa. Daca imi continui traseul catre bucatarie sau sufragerie, se pune pe plans de-a binelea, daca insa rasucesc yala si deschid usa, se linisteste ca prin farmec. Deci vrea cu tot dinadinsul afara. De-asta n-am eu timp de nimic :)
Saturday, October 27, 2012
Productie crescuta
... de lapte, in conditiile in care in ultima luna nu prea am mai mancat nici carne, nici oua. Daca ar fi sa o leg de o schimbare in alimentatia mea (ca de dormit, dorm tot mai putin) atunci de vina ar fi boabele fierte: grau spelta si hrisca. Asta e singura schimbare pe care o identific.
A!... si semintele de in strecurate prin creme de branza sau piure de fructe.
O fi efectul cantecelelor audiate in ultima vreme :)
A!... si semintele de in strecurate prin creme de branza sau piure de fructe.
O fi efectul cantecelelor audiate in ultima vreme :)
Thursday, October 25, 2012
Dezinfectie
Azi, o postare despre mizerie: cum ca omul nu-i facut sa traiasca sub clopot de sticla :)
Noi nu prea suntem stresati de bacterii si virusuri. Ba am putea fi invinuiti ca suntem chiar neglijenti.
Nu am calcat never scutece de nou nascuti, nu am suprasterilizat biberoane, nu am spalat fructele sau legumele cu sapun inainte de a le da copiilor (asa recomanda cate unii medici). Daca le cade pe jos ceva nu le interzic sa-l manance decat daca e murdar de tarana in mod vizibil. La noi acasa jucariile de sugari nu se dezinfecteaza cu spirt, iar din momentul in care bebe merge in 4 labe e liber sa deguste cam tot ce-i cade sub nas. S.a.m.d.
Am cunoscut familii si mai ingaduitoare decat noi la capitolul igiena, care nu au probleme din cauza asta.
Nu am avut nici o infectie digestiva severa, nici macar la primul copil, caruia i-am dat ceai in maternitate (ma speriase cu sughitul si am crezut c-o opresc cu niscaiva lichide, altele decat laptele matern) intr-un biberon nesterilizat deloc. Mare-i Dumnezeu!
Toti vrem copii sanatosi, dar nu prea ne vine sa credem ca a lasa copiii sa puna in gura lucruri nu tocmai curate ar constitui pe termen lung un fundament pentru un sistem imunitar echilibrat. Exista chiar o teorie, Hygiene hypothesis, conform careia lipsa expunerii la diversi germeni si paraziti in copilarie creste riscul de aparitie ulterioara a alergiilor si bolilor autoimune.
Deci, mai relaxati-va in privinta microbilor!
Noi nu prea suntem stresati de bacterii si virusuri. Ba am putea fi invinuiti ca suntem chiar neglijenti.
Nu am calcat never scutece de nou nascuti, nu am suprasterilizat biberoane, nu am spalat fructele sau legumele cu sapun inainte de a le da copiilor (asa recomanda cate unii medici). Daca le cade pe jos ceva nu le interzic sa-l manance decat daca e murdar de tarana in mod vizibil. La noi acasa jucariile de sugari nu se dezinfecteaza cu spirt, iar din momentul in care bebe merge in 4 labe e liber sa deguste cam tot ce-i cade sub nas. S.a.m.d.
Am cunoscut familii si mai ingaduitoare decat noi la capitolul igiena, care nu au probleme din cauza asta.
Nu am avut nici o infectie digestiva severa, nici macar la primul copil, caruia i-am dat ceai in maternitate (ma speriase cu sughitul si am crezut c-o opresc cu niscaiva lichide, altele decat laptele matern) intr-un biberon nesterilizat deloc. Mare-i Dumnezeu!
Toti vrem copii sanatosi, dar nu prea ne vine sa credem ca a lasa copiii sa puna in gura lucruri nu tocmai curate ar constitui pe termen lung un fundament pentru un sistem imunitar echilibrat. Exista chiar o teorie, Hygiene hypothesis, conform careia lipsa expunerii la diversi germeni si paraziti in copilarie creste riscul de aparitie ulterioara a alergiilor si bolilor autoimune.
Deci, mai relaxati-va in privinta microbilor!
Monday, October 22, 2012
Receptori pentru fericire
M-a impresionat si m-a rascolit in acelasi timp, mai ales ca am in familie cazuri clare de adictie si lipsa de motivare. M-a ajutat sa privesc cu mai multa mila patima celor care au dependente (de obicei eu nu stiu decat sa arunc cu piatra in acesti "paraziti ai societatii").
Si mi-a mai picat o fisa: daca fenomenul "down regulation" al receptorilor e valabil si pt vitamina D, nu cumva administrand tuturor sugarilor asta (Vigantolul se da fara nici o dozare a vitaminei, nu este obiectivata nevoia tuturor copiilor de suplimente cu vitD) facem ca receptorii sa fie "arsi" (dupa expresia lui Gheorghiu) si astfel sa avem o generatie intreaga de oameni cu hipocalcemie manifesta, desi valorile Ca s-ar putea sa fie in limite normale?
E doar un gand...nu am dovezi c-ar fi asa.
Saturday, October 20, 2012
Replace
La clasa a treia doamna le-a dat copiilor sa citeasca "Povestea cu zana inchipuirii" din Dumbrava-minunata de Mihail Sadoveanu. Nu am timp de comentarii literare, dar inlocuind Zana cu Hristos-Dumnezeu, gasesc o paralela reusita cu credinta:
- "Si-n sate traiau oameni buni care credeau in imparatia noastra a minunilor. Iar in cetati traiau, ca si acuma, invatati mari care nu credeau" (antiteza "buni" cu "invatati"?)
- "Tu ai crezut in mine si m-ai avut in sufletul tau, de aceea cand m-ai chemat, eu am venit. Si de acum dragostea mea are sa-ti incalzeasca viata si necazurile tale vor avea rascumparare si-ti voi aduce florile mangaierii in ceasul mortii." Fat-Frumos se intalnea mereu cu zana "Si era fericit cum n-a fost nimeni altul pe pamant"
- Vracii nu vedeau la izvor decat pe Fat-Frumos singur
- "Eu nu port podoabe desarte, dragostea mea pretuieste mai mult decat nimicurile muritorilor"
- Desi taiase o suvita din parul Zanei si o ascunsese in san "cand a vrut sa scoata dovada, n-a mai aflat nimic langa inima", iar invatatii "au deschis carti, au intins pergamente, au tinut cuvantari lungi si au dovedit pe deplin ca in dumbrava noastra nu e nici o zana si totul nu-i dacat o bolnava inchipuire"
- viermele indoielii rodea inima lui Fat Frumos, care si-a petrecut restul vietii " innegurat si cu inima mahnita" si "a murit cu sufletul uscat si batran ca al tuturor oamenilor"
Wednesday, October 17, 2012
Vanare de vant
Sunt pe ultima suta de metri cu alaptarea exclusiva si de cand a inceput scoala totul a devenit brusc foarte greu. Pe scoala asta se consuma si timp, si bani, si nervi si parca nici nu mai avem timp sa ne bucuram unii de altii. Cand traiectoriile ni se intersecteaza ne trasam reciproc sarcini apoi ne continuam goana dupa desertaciunile acestei lumi.
Ceea ce ma dezgusta cel mai mult la scoala este faptul ca ii face pe copii sa uite ca viata fireasca (traita dupa poruncile lui Dumnezeu) e atat de complexa incat nu ai nevoie sa inventezi tot felul de obiective pe care sa le atingi, tot felul de proiecte si activitati extracuriculare doar ca sa nu te plictisesti.
De fapt nu avem nevoie de confirmari ale valorii fiecaruia prin diplome de pe la concursuri, nu avem nevoie de penibilele serbari de Paste sau Craciun ca sa ne bucuram de sarbatori sau de anotimpuri, nu avem nevoie sa fim apreciati sau acceptati de colegii de clasa sau profesori, de vreme ce criteriile lor sunt cu totul altele decat valorile invatate de acasa.
La scoala noastra:
Ceea ce ma dezgusta cel mai mult la scoala este faptul ca ii face pe copii sa uite ca viata fireasca (traita dupa poruncile lui Dumnezeu) e atat de complexa incat nu ai nevoie sa inventezi tot felul de obiective pe care sa le atingi, tot felul de proiecte si activitati extracuriculare doar ca sa nu te plictisesti.
De fapt nu avem nevoie de confirmari ale valorii fiecaruia prin diplome de pe la concursuri, nu avem nevoie de penibilele serbari de Paste sau Craciun ca sa ne bucuram de sarbatori sau de anotimpuri, nu avem nevoie sa fim apreciati sau acceptati de colegii de clasa sau profesori, de vreme ce criteriile lor sunt cu totul altele decat valorile invatate de acasa.
La scoala noastra:
- profu de istorie vine cu Biblia la ora si le spune elevilor: "stiti voi, ba, ce-i ala un om intelept? I-auzi cate sute de neveste a avut Solomon... ala om intelept! Biblia ne spune1"
- consilierul psihologic al scolii vine la clasa a doua cu un joc in care fiecare copil isi scrie numele pe o frunzulita si, in functie de "cat sustine el clasa" (poftim? cum sa sustina clasa?) fiecare copil sa isi plaseze frunzulita pe coroana unui copac desenat pe o plansa. Partea proasta era ca fiecare copil ar fi vrut sa fie in centru. in plus li se cerea celor din banci sa comenteze amplasarea fiecarei frunze, asa ca a plouat cu critici aruncate de unii altora, pe masura invidiei sadite in copii de sistemul concurential in care au evoluat.
- la engleza, clasa a cincea, doamna i-a dus pe copii sa vizioneze un desen animat despre Columb, apoi i-a pus sa faca un rezumat din ce-si mai aminteau, cand ei habar nu au ce-i ala Past Tense.
- la geografie li se spune: "cautati pe net despre..." fara sa li indice nici macar o adresa. Si la studenti se mai da bibliografie, nu li se spune invatati si voi cutare tema de unde vreti.
- la ora de sport, pentru doi mai poznasi, proful pedepseste toata clasa (arta invrajbirii). Unul din baieti indrazneste sa spuna ca nu i se pare corect. E pus la punct repede ("voi toti ar trebui sa-i educati pe X si Y, d-aia sunteti toti pedepsiti ), ba trebuie sa-si mai ceara si scuze ca a spus ce gandeste.
Tuesday, October 16, 2012
Extreme in miscarea feminista: militante pro-avort (si nu numai) batjocoresc credinciosii catolici care isi apara biserica de vandalisme, rugandu-se. Am preluat de aici.
Contine imagini indecente.
Contine imagini indecente.
Wednesday, October 10, 2012
Big deal
Elevul de serviciu trebuie sa duca gunoiul. In galeata nu este pus un sac menajer. Cu mainile lui mici el se straduieste sa potriveasca un sac nou pe gura cosului plin pentru ca apoi sa-l intoarca fara sa verse pe jos nimic. Bineinteles ca nimeni dintre colegi nu-l ajuta. Pur si simplu nu se gandesc ca ar putea fi de folos cu ceva.
O colega distrata se apropie de coltul in care elevul de serviciu isi indeplineste misiunea cu resturi de mancare intr-un servetel. Neavand unde sa-si arunce gunoiul, il azvarle nepasatoare pe jos, imprastiind firmiturile pe podea. Cum ar fi putut sa mai astepte? Doar pauzele sunt scurte si timpul nu trebuie irosit! Pustiul nostru ii face observatie:
"Hei, strange-le!"
"Nici gand! E datoria ta!", raspunde fata savurandu-si libertatea de a nu fi de serviciu, zambeste cu superioritate si ii intoarce spatele.
Baiatul, prea putin dornic sa fie un gentleman, o apuca de codite pe domnita si o intoarce la locul faptei, ca sa regizeze (cu forta, of course) un final al scenei pe placul lui.
Mare lucru era sa mai dea si el putin cu matura?
Da, mare lucru!
"Daca te sileste cineva sa mergi cu el o mila, tu mergi cu el doua"
O colega distrata se apropie de coltul in care elevul de serviciu isi indeplineste misiunea cu resturi de mancare intr-un servetel. Neavand unde sa-si arunce gunoiul, il azvarle nepasatoare pe jos, imprastiind firmiturile pe podea. Cum ar fi putut sa mai astepte? Doar pauzele sunt scurte si timpul nu trebuie irosit! Pustiul nostru ii face observatie:
"Hei, strange-le!"
"Nici gand! E datoria ta!", raspunde fata savurandu-si libertatea de a nu fi de serviciu, zambeste cu superioritate si ii intoarce spatele.
Baiatul, prea putin dornic sa fie un gentleman, o apuca de codite pe domnita si o intoarce la locul faptei, ca sa regizeze (cu forta, of course) un final al scenei pe placul lui.
Mare lucru era sa mai dea si el putin cu matura?
Da, mare lucru!
"Daca te sileste cineva sa mergi cu el o mila, tu mergi cu el doua"
Saturday, October 6, 2012
Interesul poarta fesul
"Tu te rogi vreodata fara sa-ti spun eu?"
"Da, dar mi se pare ca n-am nevoie de Dumnezeu asa, tot timpul..."
"Si cam cand ai tu nevoie de Dumnezeu?"
"Cand sunt bolnava, suparata, cand dau lucrare..."
:( :)
Imi aduc aminte cum, in primii ani dupa "convertirea" mea (in liceu) am avut ocazia sa cunosc diversi copii de preot care, sincera sa fiu, erau sub asteptarile mele dpdv duhovnicesc. Tinerii care veneau din medii atee sau vicioase in cautarea Adevarului imi pareau mai profunzi.
Exact asta simt ca este si problema copiilor mei. Simt cum inauntrul lor credinta nu este vie, ca tot ceea ce fac este din inertia educatiei pe care au primit-o. Ma tot straduiesc sa aprind o scanteie de ravna in sufletelele lor, dar tare mi-e teama ca asta chiar nu am cum s-o fac eu. E doar lucrarea lor si nu pot decat sa privesc ca din tribune cat de stangaci alearga micii mei "atleti intru Hristos". Au nevoie de mai multa rugaciune...
Am cunoscut anul asta o preoteasa de alta nationalitate care mi-a zis o vorba mare: "Children make us very humble!" (copii ne smeresc mult) Sper ca nu pana in sfarsit!
"Da, dar mi se pare ca n-am nevoie de Dumnezeu asa, tot timpul..."
"Si cam cand ai tu nevoie de Dumnezeu?"
"Cand sunt bolnava, suparata, cand dau lucrare..."
:( :)
Imi aduc aminte cum, in primii ani dupa "convertirea" mea (in liceu) am avut ocazia sa cunosc diversi copii de preot care, sincera sa fiu, erau sub asteptarile mele dpdv duhovnicesc. Tinerii care veneau din medii atee sau vicioase in cautarea Adevarului imi pareau mai profunzi.
Exact asta simt ca este si problema copiilor mei. Simt cum inauntrul lor credinta nu este vie, ca tot ceea ce fac este din inertia educatiei pe care au primit-o. Ma tot straduiesc sa aprind o scanteie de ravna in sufletelele lor, dar tare mi-e teama ca asta chiar nu am cum s-o fac eu. E doar lucrarea lor si nu pot decat sa privesc ca din tribune cat de stangaci alearga micii mei "atleti intru Hristos". Au nevoie de mai multa rugaciune...
Am cunoscut anul asta o preoteasa de alta nationalitate care mi-a zis o vorba mare: "Children make us very humble!" (copii ne smeresc mult) Sper ca nu pana in sfarsit!
Wednesday, October 3, 2012
Minuni cu apa rece
In concediul din vara asta am primit imprumut o carte de Louis Kuhne de la o doamna preoteasa al carei tata a urmat o cura de hidroterapie si s-a simtit complet revigorat. Ca semn interesant al restabilirii sanatatii in urma tratamentului el si-a recapatat podoaba capilara pe care n-o mai avea de ani buni.
Am citit-o si, medic fiind, n-am putut sa nu remarc elementele fiziopatologice hilare (de exemplu metastazele ganglionare sunt numite " noduri emoroidale" iar calculii din colecist s-ar elimina prin ... rinichi).Sunt insa convinsa ca toate cazurile de vindecare citate in carte sunt reale, chiar daca autorul nu are o explicatie credibila pentru asta.
Am avut si eu ocazia sa probez putin eficienta bailor de sezut si au dat rezultate cu adevarat spectaculoase:
Am citit-o si, medic fiind, n-am putut sa nu remarc elementele fiziopatologice hilare (de exemplu metastazele ganglionare sunt numite " noduri emoroidale" iar calculii din colecist s-ar elimina prin ... rinichi).Sunt insa convinsa ca toate cazurile de vindecare citate in carte sunt reale, chiar daca autorul nu are o explicatie credibila pentru asta.
Am avut si eu ocazia sa probez putin eficienta bailor de sezut si au dat rezultate cu adevarat spectaculoase:
- una din fetele mele care a avut vara asta o hipermenoree de vreo 3 saptamani si dupa doua sedinte problema s-a rezolvat, iar ciclul urmator a fost perfect normal.
- eu, dupa chiuretajul polipului placentar, am capatat o vaginita de toata frumusetea, cu secretii ca la carte, care s-au redus imediat dupa prima baie de sezut, pentru ca apoi sa dispara complet
- hemoroizii si fisura anala cu care dupa alte nasteri m-am chinuit (pe care i-am plimbat inclusiv pe la Procto-Line) sunt de asemenea povesti de domeniul trecutului