Intermediari

De atâtea ori am zis că nu mai intermediem între diverse cunoştinţe... Nu poţi garanta onestitatea omului, oricât de bine ar părea că-l cunoşti.
În general nu a mers bine când ne-am băgat: am făcut cunoştinţă unor tineri, care s-au căsătorit, dar căsnicia lor a devenit un ring de box. Altădată am recomandat pe cineva pentru angajare şi nu s-a legat nimic.

Dar ce să facem, nu prea ne-am putut abţine şi, din dorinţa de a ajuta, am mai făcut o abatere de la principiul de mai sus. Cunoştinţa noastră, A., are o casă în construcţie în apropierea oraşului. Ca să definitiveze lucrările mai are nevoie să mai strângă fonduri şi, pentru asta, a are nevoie să plece să muncească în străinătate. Nu ar vrea să lase gospodăria singură, mai ales că are aparatură electrocasnică mai sofisticată şi tot felul de utilaje scumpe prin curte. Ne-a întrebat dacă nu ştim pe cineva de încredere care să fie dispus să şi doarmă acolo câteva luni, pe care l-ar plăti bine, ba ar putea să-i facă şi carte de muncă dacă e serios.

Ne-am gândit la un tânăr din parohia noastră,C., care a fost un timp frate de mânăstire, dar care s-a întors în lume pentru a-şi îngriji părinţii bătrâni şi bolnavi (al căror singur copil este), şi care nu are serviciu. Eventual ar putea sta la căsuţa respectivă chiar şi cu părinţii. Le-am făcut cunoştinţă, au discutat, s-au plăcut, şi pentru început C. l-a ajutat pe A. să-şi facă ordine înainte de plecare.

Au trecut cam 3 săptămâni de la eveniment şi, auzind că A. pleacă în curând din ţară, l-am sunat să vedem cum mai evoluează situaţia. Am rămas surprinşi când ne-a spus că de fapt nu l-a mai angajat pe C.
"Părinte, mi-a furat din lucruri!"
"Cum aşa? L-ai prins?"
 "Nu, dar lipseşte cutare şi cutare şi nu avea cine să le fi luat decât el!"
Parcă nu prea ne venea să credem...
Urgent, l-am sunat pe C. şi el ne-a spus că aparent fără motiv A. a rupt legătura cu el. Noi i-am spus despre ce e vorba. Mi-a plăcut foarte mult că el nu a încercat să se dezvinovăţească o clipă, ci a tăcut. Atitudine specific patericoasă care nouă, mirenoşilor, ne-a dat apă la moară să-l bănuim. Soţul meu i-a zis "Fă un acatist ca Sfântul Mina să lămurească lucrurile!" În aceeaşi seară, pe la 10.30 am primit mesaj de la A.: "Cele dispărute s-au găsit. Îmi cer iertare că am judecat pripit!"