 |
| mai multe curăţătoare de legume |
 |
| un raft imens pentru încălţăminte |
 |
| jaluzele >>fără perdele |
 |
| un robot uşor de curăţat, 1000w, cu cană de 2l |
 |
| husele de pat cu elastic elimină nevroza cuverturilor mototolite |
 |
| îngustă, cu înărcare verticală, spală aproape zilnic de mai bine de 8 ani |
Nu stiu de unde voi cumpara (cand voi fi mare) msina ca aceea de spalat rufe si nici husele acelea de pat... De unde sunt???
ReplyDeleteMetro, Altex
DeleteMaria sa inteleg ca este fiica ta. Am citit blogul ei :) si am vrut sa postez un comentariu dar nu pot, ca se pare ca trebuie sa fiu logata nu stiu unde. Dar ii transmit aici ce vroiam sa spun: "Cati ani ai Maria? Te intreb asta pentru ca sunt curioasa cati ani mai am de asteptat pana cand fetele mele vor putea citi si intelege carti precum "Heidi fetita muntilor". Ai citit vaarianta integrala? Te intreb pentru ca eu am cautat mult prin librarii pana am gasit varianta neprescurtata. E o carte minunata pe care eu am recitit-o de cel putin 5 ori si imi era necaz ca gaseam doar varianta adaptata. Pana la urma am gasit si originalul, asa cum il stiam eu din copilarie. Esti o fetita isteata si sper ca si fetele mele isi vor pastra dragul de carti.
ReplyDeleteFilmuletul de la serbarea creata de cele doua fete m-a impresionat foarte mult. Acestea sunt momentele in care uiti de greutati, de nopti nedormite, de spaime, de greturi, de durerile nasterii si de tot. Sunt momentele in care primesti inapoi iubire si bucurie.
ReplyDeleteLa inceput am fost si eu incântată de dragostea fetelor pentru literatură, dar acum nu ştiu ce să zic... Se formează concepţii greşite despre multe aspecte ale vieţii, apar modificări de comportament care nu sunt binevenite.
DeleteDe exemplu: personajul preferat al Mariei (are 10 ani)din La Medeleni vol.1 este Olguţa, pe care o şi imită uneori (Dănuţul ei e Ionuţ), ceea ce deteriorează oarecum atmosfera dintre fraţi şi din cauza asta am mai mult de lucru cu ei.
Organizarea de serbări e o pasiune veche a Mariei.Spre ruşinea mea, eu nu m-am implicat deloc. Nici nu am făcut efortul de a o duce vreodată la cursuri de teatru la Palatul copiilor. Nu ştiu dacă e o latură care ar trebui stimulată...
DeleteMai nou mă preocupă să le pregătesc pentru "dating and courtship" care în curând va deveni o problemă acută. Am dat peste câteva resurse protestante care corespund modului meu de a vedea problema, dar nu am idee cum s-ar implementa în condiţiile în care frecventăm şcoli publice. E dificil de mers contra curentului când eşti încă necopt le minte.
E adevarat ca de multe ori cartile ne fac sa vedem viata altfel decat in realitate si ne pot deforma perceptiile asupra ei. De exemplu eu, la inceputul casatoriei, vedeam dragostea ca in romane si aveam asteptari nerealiste, lucru care mi-a adus multe neplaceri din pricina amagirilor mele. Daca nu aveam un duhovnic, puteam sa stric tot, visand la cai verzi pe pereti. Cu greu am reusit sa pricep, cu ajutorul duhovnicului, ca dragostea nu este ce citisem eu si ca finalul romanelor (de obicei un fel de au trait fericit pana la adanci batraneti) este de fapt abia inceputul si ca viata de familie e plina de aventuri, rasturnari de situatie, renuntari, sacrificii dar si impliniri de alta natura decat cea pe care mi-o imaginam. Ca dragostea e de fapt renuntare, ajutorare reciproca, ducerea crucii celuilalt, a defectelor fiecaruia, etc.
ReplyDeleteInsa nu imi pot imagina cum ar putea creste copiii mei fara carti. Mi se pare ca li s-ar deschide in fata o lume limitata si ingusta. Pana la urma, ii dau dreptate lui Petre Tutea ca " În afară de cărti nu trăiesc decît dobitoacele si sfintii: unele pentru că n-au ratiune, ceilalti pentru că o au într-o prea mare măsură ca să mai aibă nevoie de mijloace auxiliare de constiintă."
Mai tarziu, nu se vor mai limita decat la beletristica si vor incepe sa caute carti de alt gen, carti din care se vor informa.
Oricum eu am legat de fete niste ispite pe care sper sa le depasesc. Ma gandesc uneori, cand ma apuca frustrarile ca nu folosesc la nimic studiile pe care le-am facut, ca la ce bun sa ma agit atat sa invete bine, sa cunoasca, daca nu vor putea sa profeseze, pentru ca vor sta si ele acasa sa creasca copiii.
Diana, şi eu am gândurile astea, drept pentru care merg pe ideea de a le lăsa deplină libertate legat de ce şi cât învaţă. Nu le meditez la nimic, nu le trimit eu la concursuri decât dacă mă roagă, se duc singure la bibliotecă.
DeleteEu am exemplul fratelui meu (deţinător de numeroase medalii) la concursuri internaţionale de mate şi ştiu că nu l-a împins nimeni de la spate. Lucra singur. Ce-i drept, a avut parte de profi buni. Nu a fost un tip care studia exclusiv, în toate vacanţele ieşea cu colegii la munte, în week-end nu exista să stea numai cu nasul în carte, a avut şi are prietenă. Deci, cine-i pentru studii intensive iese la iveală mai devreme sau mai târziu.
Mda, e adevarat si asta, dar eu chiar ma gandeam la tine zilele astea cand m-a apucat asa o criza si o ispita si un necaz ca nu ma duc sa profesez. Si ma gandeam la tine care ai facut medicina, o facultate grea, dar stai totusi cu copiii acasa. Ma intreb fara sa vreau, la ce folos? Daca vreuna dintre ele va avea inclinatii deosebite pentru studiu si se va chinui sa invete si va face vreo facultate dificila, cum ma voi putea bucura? Ca finalul e tot acasa, tot cu copiii. Desigur, eu sper, cua jutorul lui Dumnezeu sa le ajut cat pot, pentru ca stiu cum e sa nu te ajute mama, dar nu va fi suficient. Sotul meu mai are la biserica doi colegi si ambele preotese nu au putut sa faca din prima copii, au reusit abia dupa cativa ani de rugaciuni. Ma crezi ca simt uneori ca le invidiez? Au putut sa se ocupe de serviciu, sa isi dea examenele, gradele, etc., s-au si plimbat, iar acum au primit si copiii si se bucura. Stiu ca aceasta e o mare ispita si chiar ispitire pe care o fac catre Dumnezeu, pentru ca am copii minunati. Dar ma apuca asa cateodata un sentiment de neimplinire din cauza ca imediat ce am terminat facultatea, am profesat decat un an, timp in care am fost si insarcinata. Apoi, am lasat totul balta si am stat cu copiii, dar simt ca mi-e greu acum sa o iau de la capat, sa dau din nou examene, sa incep abia la 30 de ani sa dau definitivate, grade, etc. Numai la tine m-am gandit in ispitele astea si la cum reusesti tu sa te impaci cu ideea ca stai acasa.
ReplyDeleteDupă ani de zile de orbire şi cârtire efectiv mi s-a luminat mintea (de fapt mintea înţelegea, dar inima se răzvrătea) . Sincer de tot îţi spun că sunt chiar bucuroasă să stau acasă. Nu am nicio neîmplinire, ca altădată. Mă mai apucă griji stupide de genul: "Dacă rămân văduvă? Din ce trăiesc?"
DeleteDacă le vei lăsa pe fete să înveţe cât vor, nu se vor chinui să înveţe, ci le va face plăcere. În plus, poate nu vor avea copii, poate nu se vor căsători. Cine ştie? Dacă le place să studieze nu e inutil. Contează pur şi simplu pentru formarea lor. Vor şti să se orienteze, vor simţi falsul mai uşor, vor avea o putere de introspecţie şi autocontrol mai mare decât cineva cu mintea neantrenată. Nu sunt pentru acumularea de cunoştinţe ca să ai cultură generală, ci pentru această formaţie de tip intelectual care cred că abordează şi rezolvă mai bine, mai profund toate problmele vieţii, chiar şi cele legate de scutec sau tigaie. E însă foarte important să nu fie îngâmfate. Asta strică tot...
Doamne ajuta ,multumesc mult de tot pentru lectia primita azi,citind ultimul comment ,chiar daca nu era pentru mine tare mult ma ajuta si pe mine acest raspuns(desii este vorba de alceva ),C.A
ReplyDeleteDa, MULTUMESC este cuvantul potrivit... MULTUMESC pentru sfaturi (chiar daca nu erau pentru mine dar se potrivesc de minune), MULTUMESC pentru timpul alocat scrierii acestor randuri.
ReplyDeleteScuza-ma ca iti zic,dar stai acasa pentru ca iti convine,sotul e preot si de s-ar limita doar la salariu ati duce-o nu greu ci cumplit de greu.Asa are sfestanii,inmormantari,nunti,botezuri si toate cele.Dar un amarat de muncitor in constructii sau simplu lucrator cu salariu de 9 sau 10 milioane ala ce face?Imi raspunzi si mie?Intretinerea la bloc costa enorm ,de exemplu noi avem 6 milioane si suntem 6 persoane.Acela daca are copii multi cat va plati?Si restul cat ii mai ramane de alte datorii:lumina,telefon,sau mancare,haine,rechizite pt copii??E usor de zis dar unii oameni o duc greu de tot si mamele trebuie sa lucreze pentru ca cei mici sa nu sufere de foame.Asa ca daca sotul are salariu mic din ce sa intretina familia,daca nu e ajutat de sotie?Asa hai sa facem toate femeile copii multi peste 10 sau 15 si sa ramana vacante locurile libere doar pt cele sterpe sau care se infraneaza.Prea usor judecam si aruncam cu piatra in alte femei care au doar 1 sau 2 copii.nu stim noi cine se va mantui sau nu.
ReplyDeleteMama de 4 copii,functionar public .Iertare daca am suparat cu ceva.
Nu intenţionez să arunc cu pietre, pur şi simplu e un mod de a afirma că doar înfrânarea este admisă de biserică dacă nu mai vrei copii şi că lucrarea de căpetenie a unei femei trebuie să fie creşterea copiilor. Dacă le poţi realiza pe acestea ducându-te la serviciu, cinste ţie. Dacă te simţi agresată pur şi simplu când auzi astea, e ceva în neregulă. Scoate din ecuaţie ceea ce fac eu şi ia ca atare mesajul. Că-mi e uşor sau nu, puţin importă pentru tine. Dumnezeu dă fiecăruia anumite greutăţi şi anumite mângâieri. Nu trebuie să fie ohiul tău rău pentru că El e bun.
DeleteRestul descrierii: cu întreţinerea- viaţa la bloc nu-i un scop în sine, iar cele 6 milione de care vorbeşti mă fac să cred că locuieşti într-o zonă scumpă. În plus, există subvenţii de care poţi beneficia. Mâncarea simplă nu-ifoarte costisitoare şi de asemenea mă îndoiesc că preotul din parohie sau chiar fraţii din biserică nu ar da milostenie unei mame cu mulţi copii. (Eu una n-am mai cumpărat haine de nu ştiu când) Există şi second hand. Nu cred că trebuie să-ţi dau eu acum soluţii. Ideea e că dacă fugi de păcat, Dumnezeu îţi va întinde mâna.
DeleteNu locuiesc intr-o zona scumpa,nicidecum nu cred ca Rahova este o zona de lux,in fine.Nu ma simt lezata in niciun fel,mentionez ca cei 4 copii au venit in ordinea in care i-a adus Dumnezeu pe lume,doar ca acum au crescut si timpul mi-a permis sa ma ocup si de serviciu.Un bun exemplu este sotia parintelui Nicolae Tanase,au 6 copii iar dansa este acum invatatoare.Este exclus oare sa ai un loc de munca si sa pastrezi totodata randuiala ceruta de biserica?Nu ,bineinteles.Nu vad in raspunsul tau insa smerenia unei sotii al lui slujitor de altar ci mai degraba te simt ofensata.Faptul ca ai 5 copii sau ca vei avea cine stie cati nu te pune cu nimic superioara celorlalte femei care au doar 1 sau 2 din varii motive,de sanatate,etc.Asa ca sa ne pastram cumpatul si sa nu vorbim in necunostinta de cauza,sunt foarte multe familii cu multi copii,ai caror parinti nu au ce sa le asigure,abia au paine pe masa,o preoteasa vaduva cu 7 sau 8 copii a recunoscut ca nu avea ce sa le puna pe masa zile in sir pentru ca sotul murise in accident,ea nu putea lucra,etc.Cunosc si cazuri in care o familie cu 11 copii din Suceava daca nu ma insel,au de toate desi paradoxal nimeni nu munceste,nici macar tatal.Locuiesc la tara si traiesc din mila altora.Deci exista cazuri si cazuri...
ReplyDeleteDacă citind blogul meu te-ai aşteptat să vezi smerenie, îmi pare rău să te dezamăgesc. Nu-mi place să afişez ceea ce nu am. Încă de când m-am prezentat (citeşte textul scris about me) am avertizat pe toată lumea că port rănile păcatelor.
ReplyDeleteÎn rest, ceea ce scriu nu este cenzurabil în funcţie de priza pe care o are la cititoare. În acest spaţiu virtual mă exprim liber. Vă displace? Întoarceţi fila. Nu se face să vii la cineva în vizită şi să-l înveţi cum să stea în propria-i casă.
Nu înţelegi un lucru: nu vorbesc despre superioritatea mea, ci de superioritatea femeii care, pentru credinţa în Dumnezeu, nu-şi omoară copiii şi nici onanie nu acceptă. Tu vorbeşti de "varii motive" pentru care o familie are 1, 2 copii. Eu nu fac referire la ele. Dacă ştii să citeşti printre rânduri (şi ai dovedit că ştii, intuind lipsa mea de smerenie) vei înţelege că pun în discuţie strict situaţiile (des întâlnite în vremurile noastre) în care legea lui Dumnezeu este nesocotită de dragul planurilor lumeşti legate de confortul material.
Nu o cunosc pe doamna preoteasă a părintelui Tănase şi n-am spus că e o problemă ca cineva să aibă serviciu. Problema apare când nu te mai ocupi suficient de copii (eventual nici nu-i mai alăptezi) ca să te poţi ocupa de serviciu. Cunosc multe femei care nu pleacă la serviciu decât pentru că: "mă plictisesc enorm să stau acasă" (doamne din lumea bună care n-ar şti ce-s lipsurile nici dacă s-ar baza doar pe venitul soţului)
Că există multe familii numeroase care se luptă cu săracia o ştiu prea bine, dar asta nu înseamnă că Dumnezeu nu le poartă de grijă. În faţa Lui că eşti bogat sau sărac nu contează, pentru că Domnul caută la inima omului. În nici un caz nu sunt pentru comentarii de genul: "mai bine nu-i mai făcea, dacă n-are ce să le ofere". Cine trăieşte credinţa nu are cum să gândească aşa.