Cine citeşte mai frumos?

           Schitul Lacu a scos un CD cu cele 4 evanghelii citite de părintele stareţ Ştefan. L-am cumpărat şi noi de la pangarul  unei mănăstiri şi am fost încântată să-l ascultăm cu toţii în timp ce mergem cu maşina la drum lung. Dar într-o seară, după rugăciunile pe care le facem cu împreună cu copiii, soţul meu a venit cu ideea de a asculta capitolul din Scriptură de pe CD-ul cumpărat. Lucrul acesta nu mi-a picat bine deloc, pentru că eu obişnuiam să le citesc din Biblie şi mi s-a părut mai mult decât nepotrivit să fiu înlocuită de un aparat. Era ceva special pe care-l făceam pentru copii, o părticică din inima mea, pe lângă cuvântul evangheliei. Exact cum ai înlocui cântecul de leagăn al mamei cu o jucărie muzicală montată lângă pătuţ...
Credit: Free images from acobox.com
          Nu am zis nimic pe moment. În ziua următoare, fiind în vizită la cineva, părintele meu povestea că a mers "cu Crăciunul" cu un băiat care nu ştia să cânte şi că i-a fost foarte greu. Respectivul l-a întrebat "De ce nu-ţi iei un casetofon mic pe care să-l porneşti când intri în curte la om?" Răspunsul a fost prompt: "Nu se face aşa ceva!" După ce am plecat de acolo i-am zis că simt că nici în casa unde oamenii ştiu să citească nu se face să ascultăm un CD, nu cred că se compară cu lectura oferită de părinţi. Să fie oare invidia mea care m-a făcut să trag concluzia asta? Cred că ar fi mai corect să-i întrebăm pe copii cum le place mai mult.