Mare, soare

           De-abia am desfăcut sacii cu lucruşoarele noastre, că a trebuit să fac din nou bagajele, de această dată pentru mare. După ce am strâns o casă, treaba cu bagajele pentru excursie mi s-a părut floare la ureche.
          Am fost, ca şi anii trecuţi, în Grecia. Ceea ce-mi place în mod deosebit la litoralul grecesc este faptul că poţi găsi destul de uşor zone de plajă mai retrase, iar pe plajele care în mod obişnuit sunt aglomerate, la ora 8 dimineaţa nu găseşti pe nimeni.

dimineaţa plaja era a noastră

        Am mai remarcat şi o atitudine respectuoasă faţă de haina preotului (spun "haina" pentru că în ţărişoara noastră soţul meu primeşte foarte multe ocări, pe care el le poate răbda cu bucurie, însă pe mine mă sperie şi mă revoltă deopotrivă; el obişnuieşte să-mi spună: "Nu le-o lua în nume de rău, nu au nimic cu mine personal. Cu haina asta au ce au. Or fi fost dezamăgiţi de careva şi acum înjură pe toţi care-s îmbrăcaţi în reverendă...")
          Copiilor le-a plăcut apa foarte mult, de-abia-i scoteam la mal. Pentru ei, pentru bucuria lor, s-a meritat să mergem.

Grigo râde şi vorbeşte cu valul

cei mari au fost pasionaţi de scufundări

         Cât despre noi, cei mari, Sinodul 6 Ecumenic, canonul 77 spune că "nu se cuvine cei Sfinţiţi, nici tot creştinul mirean a se scălda în baie cu muieri, că această prihănire este întâia la păgâni". Explicaţia este dată mai jos în Pidalion: "Cum dar nu se va afunda şi se va porni spre poftă mintea bărbaţilor acelora care se scaldă în baie cu muieri?" De acord, dar ce citesc mai jos, scris de oarecare Valsamon, mă intrigă: "dar nici cei însoţiţi prin lege nu se cuvine a se scălda împreună sau în baie, sau în mare sau în râu..." Suntem într-adevăr o generaţie în care lipsa de pudoare a devenit firească şi avem alte norme pentru buna cuviinţă, dar şi pretenţiile lui Valsamon mi se par absurde. Dumnezeu să ne lumineze!