Capcane

           Duminica trecută o prietenă mi-a împrumutat o carte interesantă despre creşterea copiilor "Copiii sunt din Rai" de Dr. John Gray. Eram la biserică şi cineva s-a indignat că accept să citesc o carte scrisă din altă perspectivă decât cea ortodoxă. Remarca m-a deranjat oarecum. M-am apărat de acuzele insinuate replicând că nu e o carte cu caracter religios, nici nu tratează subiecte dogmatice. 
         De la primele pagini ale cărţii, însă, am depistat ceva în neregulă, ceva străin de duhul bisericii adevărate: iubirea de sine şi iertarea de sine, acceptarea imperfecţiunilor proprii (ca şi când omul n-ar fi chemat la desăvârşire) sunt prezentate ca elemente definitorii ale unui psihic echilibrat. "Dacă nu sunt făcuţi de ruşine şi nu sunt pedepsiţi pentru greşelile care le fac copiii vor avea şansa de a învăţa cel mai important lucru: capacitatea de a se iubi pe ei înşişi şi de a-şi accepta imperfecţiunile... pedeapsa îi împiedică pe copii să-şi dezvolte iubirea de sine şi capacitatea de a se ierta." Eu zic că cel mai important lucru (şi cel mai greu de insuflat) este dragostea de Dumnezeu care pe toate le vede, dar care este iubire.

Credit: Free photos from acobox.com

           În cărţile bisericii se vorbeşte mai cu seamă de prihănirea de sine şi de lupta cu imperfecţiunile firii căzute. Sfântul Siluan explică foarte clar în cartea lui "Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei", în capitolul despre smerenie: " În primul an după ce am primit darul Sfântului Duh, îmi spuneam: "Domnul mi-a iertat păcatele. Harul dă mărturie de aceasta. De ce mai am nevoie?" Dar nu aşa trebuie să gândim. Deşi păcatele ne sunt iertate, toată viaţa trebuie să ne aducem aminte de ele şi să plângem" Ba, mai mult, suntem îndemnaţi (în rugăciunile dinainte de împărtăşire) să facem pocăinţă pentru păcate pe care nu le-am săvârşit încă, din mila lui Dumnezeu, dar pe care, în anumite împrejurări am fi în capabili să le punem în faptă.
            Nu sunt pentru a pedepsi greşelile, mai ales că greşelile copiilor sunt date de neştiinţa şi nepriceperea lor. În acest sens am găsit şi o idee frumoasă şi adevărată în carte, idee care mă face să continui lectura (atentă la micile capcane duhovniceşti): "Iertarea, dacă este acordată corect şi persistent, este un mijloc de a educa foarte eficient".