Ştiind acestea, mă feresc să dau altora pricini de invidie. Am observat că anumite persoane au o influenţă negativă asupra copiilor mei, aşa că i-am avertizat să-şi facă semnul Sfintei Cruci când ies din casă şi să se roage şi ei mai mult în gând ca Dumnezeu să îi ferească de rele. Spre exemplu, cunosc o bătrână care, de cum o întâlneam, îmi tot spunea cât mă admiră, lăudându-mă excesiv. Am motive să cred că nu mă iubea chiar aşa de mult (soţul meu a avut discuţii aprinse cu ea pe teme de credinţă, din care am înţeles că ea dispreţuieşte ceea ce noi cinstim). După ce pleca de lângă noi, unul dintre copii se accidenta serios. De asemenea, dacă suntem pe cale să rezolvăm ceva important pentru familia noastră şi povestesc despre asta în stânga şi-n dreapta apar încurcături în mod neaşteptat şi se destramă toate planurile, chiar dacă eram aproape siguri de materializarea lor. Sigur că şi modul meu superficial de a trăi credinţa are o implicaţie în tot ce mi se întâmplă. Spre aspectul acesta ar trebui să-mi îndrept atenţia în primul rând. Cred că gândurile rele, de invidie, nu ating un om drept, ci se întorc asupra celui care le-a trimis. Până când voi ajunge la măsura drepţilor :) voi avea grijă să selectez cu grijă persoanele cărora le împărtăşesc bucuriile şi realizările noastre.
Ar fi bine sa impartasesti cat mai putin, chiar daca persoanele sunt dragi si apropiate. Cel putin duhovnicul nostru mereu ne indeamna spre aceasta. Un simplu gand de invidie poate sa te dea inapoi. Asa ca suntem precauti. Cand planuim vreo plecare suntem cat mai discreti si stiu cat mai putine persoane. Abia dupa intoarcere se afla. Intr-o zi ma vaitam duhovnicului ca sotul unei femei pe care o cunosc mereu o lauda si povesteste cat de mult o iubeste si ca sotul meu e foarte zgarcit in orice declaratie. Raspunsul parintelui a fost in favoarea sotului meu si a zis ca a povesti despre lucrurile bune din familie e uneori mai rau decat a te vaita de necazuri. Exprimarea parintelui a fost chiar:" Il bagi pe naiba in casa. Nu poti sa stii care te invidiaza, care gandeste de rau in momentele acelea si iti atragi rele."
ReplyDeleteAm patit si eu probleme cu copiii in urma intalnirii cu anumite persoane.
Bine ai revenit,cum ai depasit perioada cu operatia??Ei,eu nu prea dau importanta la astfel de lucruri imi place sa ma inconjur de oameni senini,de altfel am putini prieteni.Mai sunt si cei care una iti spun tie si alta in jur dar incerc sa nu ma leg de astfel de persoane.Un gand bun pentru tine si familie!
ReplyDeleteEcaterina, îmi pare rău să aud că ai avut probleme de sănătate, am făcut o pauză de citit şi n-am putut să zic şi eu un "Doamne ajută" pentru tine...
ReplyDeleteSlavă Domnului că eşti mai bine; şi eu am paţit-o la o extracţie de premolar...mi s-a deschis sinusul şi nici măcar nu am fost avertizată de ce poate urma...m-am trezit cu alimentele în nas şi aşa mi-am dat seama de păţanie. S-a închis spontan, n-au fost complicaţii.
Legat de postarea asta, mă gândesc şi eu ades că vrăjmaşul e cu artileria grea pe noi...Maica Domnului să vă acopere cu Sfântul ei Acoperământ!
Fotografia e din cimitirul Sihăstriei? :)
ReplyDeleteHristos s-a inaltat!
ReplyDeletePrima oara citesc aici , sanatate copilasilor, am inteles ca sunt cinci.
Diana,e mult mai usor si benefic pentru intreaga familie sa rupi relatiile cu persoanele de care te indoiesti decat traiul ascuns. Un buna ziua si un raspuns politicos pentru toata lumea insa incredere deplina fata de prieteni inseamna un trai mult mai linistit.
Noi le spunem prietenilor ceea ce vrem sa facem in timpul ce va urma fara probleme si ne sfatuim cu ei si niciodata nu ne-a parut rau. Trebuie doar sa distingi la timp si sa triezi pentru a fi in comuniune.
Despre deochiul asta pe drum nu stiu ce sa zic, nu mi s-a intamplat niciodata desi am mai citit si la alti Sfinti parinti despre el.
Doamne ajuta si sanatate .
Asa este, cum ai scris...Pana sa fiu cu sotul meu eram foarte deschisa, impartaseam cu usurinta planurile mele...El m-a avertizat in privinta asta si a avut dreptate. Este bine sa impartasim cat mai putin celorlalti, nu din superstitie, ci din cauza ca multa lume este rea si invidiosa.
ReplyDeleteAi mare dreptate.
ReplyDeleteInclusiv partea cu naruitul planurilor (cand sunt impartasite mai multor persoane) e adevarata.
De asemenea, cred si ca trebuie sa fim atenti sa nu starnim invidii - atat cat sta in puterile noastre.
Sunt unii oameni care sunt invidiosi in general si acelora nu avem ce sa le facem. Dar sunt si oameni care datorita unor situatii/intamplari au o tristete in suflet si de aceea sunt vulnerabili si pot fi raniti usor. Iar de aici pana la invidie e doar un pas.
De exemplu, ar fi crud sa-mi imbratisez sotul cu dragoste in fata unei persoane despre care stiu ca are o casatorie nefericita.
Sau un lucru care mie mi s-a intamplat si am suferit foarte mult (ducand o lupta interioara cu sentimentele negative): mamici fericite care-ti dau toate detaliile despre bebelusi si-ti povestesc cat de frumos si grozav este ... desi stiau ca eu sunt mahnita in suflet ca nu am copii (dar nu contientizau ca-mi fac un rau sau nu se gandeau).
Da, la Sihăstria, acum 2 ani.
ReplyDeleteNu este vorba despre faptul ca sunt inconjurata de persoane rauvoitoare ci mai degraba despre ce vorbeste Maria. Daca am prieteni foarte saraci si nu isi pot permite niciodata un concediu, chiar daca sunt persoane minunate, nu au cum sa nu simta o parere de rau ca nu pot merge si ele, de exemplu. Dar intram in polemici prea delicate. Eu m-am convins ca discretia e foarte buna. Nu e vorba de a trai pe ascuns, ci de a nu-ti pune viata de familie pe tapet.
ReplyDelete