Copiii se autoeducă

          Zilele trecute ne-a vizitat tatăl unei prietene cu care n-am mai ţinut legătura de când s-a călugărit. Domnul a trecut pe la noi pentru a ne dărui câteva blagoslovenii de la Ierusalim şi ne povestea cum a fost în pelerinaj. Ecaterina era lângă noi şi asculta cu mare atenţie ce se vorbea. La un moment dat a intrat în discuţie abrupt, schimbând cursul discuţiei de la duhovnicesc la pragmatic:
         - Unde aţi dormit şi cât aţi plătit pe noapte?
         Vizitatorul nostru ne-a explicat că au dormit la nişte creştini care le-au cerut doar 10 euro pe noapte, ceea ce i s-a părut ieftin aşa că a mai rămas câtva timp, mai mult decât îşi planificase.
        - Noi am plătit camera mai scump anul trecut în concediu... Dar ia spune-mi, drumul cât v-a costat?
        - 800 de euro.
        - Muuult!

  Free images

        M-a surprins cu întrebările astea, mai ales că anul trecut avea doar 5 ani şi aş fi băgat mâna în foc că nu a prins nimic din discuţiile mele cu soţul legate de partea financiară a concediului. Niciodată n-am avut iniţiativa de a discuta cu copiii mei despre bani, mai ales că e deseori o problemă spinoasă pentru noi şi n-aş vrea să simtă încă grija aceasta. M-am limitat la a le spune "Pentru asta nu avem bani" "Pe cutare lucru n-aş da bani" "Când iau salariul cumpărăm asta şi asta în primul rând"
       Ba am mai făcut ceva: în câteva rânduri, în timpul unor lungi călătorii cu maşina am iniţiat un joc gen brainstorming în care în runda 1 fiecare trebuia să spună ce putem face pentru a economisi bani şi în runda 2 ce idei are pentru a aduce venituri familiei. Nimeni nu avea voie să desconsidere opinia altuia, oricât de trăznită ar fi părut. A fost amuzant şi interesant deopotrivă să descopăr ce considerau copiii că n-are rost să cumpărăm (de ex hârtie igienică) şi cum credeau ei că-şi pot pune în valoare calităţile pentru a obţine un profit (un bătăuş se poate transforma în bodyguard la nevoie).
       Un alt obicei de-al meu pe care copiii l-au prins din zbor este întocmirea de liste pentru cumpărături. Am observat că au făcut asta din proprie iniţiativă când le-am trimis singure la librărie să-şi cumpere rechizite. Chiar am auzit-o pe cea mare spunând către sora ei: "Fii atentă, am plecat să cumpărăm asta şi asta, nu altceva. S-ar putea să vezi acolo o mulţime de lucruri frumoase. Noi luăm doar ce avem noi nevoie!"
       Irina a postat o serie de articole interesante pe temă financiară aici . Chiar dacă nu sunt foarte meticuloasă în organizarea bugetului, mi-a prins bine să văd că alte gospodine sunt atât de organizate.
Mi-am propus şi eu să ţin o evidenţă a banilor, dar nefiind singurul administrator al banilor casei, am rămas la stadiul de dorinţă