Sfântul Nichita Stetatos, ucenicul Sfântului Simeon Noul Teolog, scrie despre acesta:
"Într-o zi, pe când se afla în picioare într-o rugăciune preacurată iată ce văzu: aerul începu a străluci; fiind în chilie i se păru că se găseşte afară în ziua mare, dar era noaptea către întâia veghe. De sus începu să lucească o lumină ca de auroră care eclipsă chilia şi toate celelalte. Într-un extaz total şi cu toată puterea minţii el ţinti lumina ce-i apăruse. Aceasta sporea puţin câte puţin, făcând să strălucească aerul din ce în ce mai tare şi el se simţi ieşit cu trup cu tot din lucrurile pământeşti. Lumina strălucea din ce în ce mai viu şi el observă că aceasta se uneşte în chip necrezut cu carnea lui şi-i pătrunde puţin câte puţin membrele, el însuşi fiind acum în centrul luminii, năpădit de bucurie şi de lacrimi. Totul se petrecea într-un mod neobişnuit înăuntrul lui. El văzu deci cum această lumină îl face pe de-a-ntregul flacără şi lumină.
Un glas ieşi din lumină şi zise: "Astfel trebuie să se transforme sfinţii care vor fi încă în viaţă când trâmbiţa supremă va suna, şi în această stare vor fi ridicaţi, cum zice Pavel. Un bun număr de ceasuri se scurseră aşa: preafericitul, în picioare, continua să laude pe Dumnezeu, contemplând slava care îl învăluia, fericirea pregătită sfinţilor din veac. Îşi zise: "Mă voi întoarce oare în întâia formă a corpului meu?" El văzu însă că purta încă forma corpului, simţea bine că trupul era prezent, dar netrupesc oarecum şi spiritual. I se părea că n-are nici greutate, nici densitate. Era încremenit de mirare să se vadă ca netrupesc într-un trup. Acelaşi glas spuse: "Astfel vor fi după înviere, în veacurile viitoare, toţi sfinţii, în mod netrupesc înveşmântaţi în trupuri duhovniceşti, mai uşori, mai subtili, mai proprii să se înalţe sau mai groşi, mai greoi, mai înlinaţi către pământ. Prin aceasta locul şi rangul intimităţii cu Dumnezeu e va deosebi pentru fiecare".(...)
Aceasta este deosebirea dintre trupul lui Hristos ce s-a răstignit şi cel cu care a înviat. Acesta din urmă e imaterializat (pătrunde prin ziduri). E atât de schimbat că nici Maria Magdalena, nici ucenicii în drum spre Emaus nu-l recunosc. Toma trebuie să-i pipăie rana cu degetul pentru a se convinge că e real şi nu o halucinaţie.
No comments:
Post a Comment