Tuesday, April 19, 2011

Delegaţii

           Pentru că suntem în vacanţă am parte de ajutor mai consistent din partea copiilor. Fiind mai mari,  fetele sunt deja în etapa în are nu aşteaptă să le solicit eu. În dimineaţa asta Iuli a pregătit micul dejun (un ceai de coada-calului şi felii de pâine cu zacuscă de gogoşari), Maria a spălat farfuriile rămase de aseară (ce ruşine pentru mine) Ionuţ a fost responsabil cu măturatul prin bucătărie, Eca a pus tacâmurile spălate de ieri la loc în serar. Astfel eu am putut să mă  ocup exclusiv de Grigo, care e mofturos din cauza răcelii. I-am dat să mănânce, l-am suit pe pervazul ferestrei să privim căţeii şi pisicile (asta ţine deocamdată loc de plimbare) şi ne-am uitat împreună pe cărţile lui preferate.
          A fi o bună gospodină nu înseamnă a face totul de una singură, ci a şti să repartizezi fiecărui membru al familiei sarcini adecvate pentru ca lucrurile să meargă bine în ansamblu. Astfel îi învăţ pe copiii mei să fie mai responsabili şi îi fac să se simtă puşi în valoare ca membri ai familiei. De ce să plătim un străin să facă lucruri pe care le putem face noi dacă ne organizăm puţin? Cu toţii trăim în casă şi ne simţim bine atunci când este curată, cu toţii facem mizerie într-un fel sau altul. Deci mi se pare firesc să contribuim cu toţii la menţinerea unei ambianţe plăcute.
          M-a luminat şi citirea acestor versete de la Facere cap.18
13. Iar a doua zi a şezut Moise să judece poporul şi a stat poporul înaintea lui Moise de dimineaţă până seara.
14. Văzând Ietro, socrul lui Moise, tot ceea ce făcea el cu poporul, i-a zis: "Ce faci tu cu poporul? De ce stai tu singur şi tot poporul tău stă înaintea ta de dimineaţă până seara?" 
18. Căci te vei prăpădi şi tu, şi poporul acesta, care este cu tine. E grea pentru tine sarcina aceasta şi nu o vei putea împlini singur.
21. Iar mai departe alege-ţi din tot poporul oameni drepţi şi cu frica lui Dumnezeu; oameni drepţi, care urăsc lăcomia, şi-i pune căpetenii peste mii, căpetenii peste sute, căpetenii peste cincizeci, căpetenii peste zeci.
22. Aceştia să judece poporul în toată vremea: pricinile grele să le aducă la tine, iar pe cele mici să le judece ei toate. Uşurează-ţi povara şi ei să o poarte împreună cu tine!
23. De vei face lucrul acesta şi te va întări şi Dumnezeu cu porunci, vei putea să faci faţă, şi tot     poporul acesta va ajunge cu pace la locul său".
          Va să zică, dacă nu îţi ajunge timpul, nu-i lucru străin de Dumnezeu a delega pe alţii să lucreze acolo unde te pot înlocui. Nu se cheamă că-i exploatez, căci lucrăm pentru binele comun.
mama nu mi-a lustruit pantofii...
          Tot aşa voi proceda si eu, ca mamă. Voi delega pe cei mai mici cu treburi mărunte pe care eu nu am timp să le fac. Fiecare copil trebuie să ştie de mic să strângă lucrurile pe care le-a împrăştiat. Fiecare copil are o zonă a casei de curăţenia căreia răspunde: locul unde-şi ţine hainele, locul unde scrie. Uneori se lucrează în echipă: un copil mai mare are în "subordine" un frate mai mic.
          Dacă ceea ce au de făcut nu fac aşa cum trebuie, insist să revină asupra sarcinii respective până este îndeplinită mulţumitor: "Întoarce-te, nu ai măturat decât sub masă. Ia priveşte ce a rămas! Poţi spune că e curat?". Întotdeauna mă arăt încântată de ajutorul primit: "Dacă nu mă ajutai, nu ştiu ce m-aş fi făcut!" şi nu sunt foarte pretenţioasă la calitatea serviciilor prestate. Amendez doar inconsecvenţa. Orice treabă începută trebuie şi terminată în timp util, nu amânată până se hotărăşte mama să o ducă la bun sfârşit.
       Folosim acest sistem de organizare de ceva vreme şi lucrurile merg bine. Cu toţii suntem mulţumiţi să nu ne înţepăm în talpă în jucării când mergem prin casă şi să ne găsim uşor pereche la şosetele pe care vrem să le purtăm.

2 comments:

  1. asa cred si eu, familia trebuie sa lucreze in echipa, fiecare pentru binele celorlalti

    ReplyDelete
  2. Doar eu nu mă distrez în timp ce ei muncesc. Şi ei văd asta, de aceea nu se simt nedreptăţiţi.

    ReplyDelete