Feminismul ne-a dat un sistem de gândire în care autoritatea femeii este cel mai important lucru. În loc să ne supunem voinţei lui Dumnezeu, luăm totul în mâinile noastre spunând: "Aşa vreau să fie viaţa mea! Aşa vreau să fie lumea mea! Aşa vreau să fie bărbaţii! Aşa vreau să fie Dumnezeu!"
Cred că astăzi toţi suntem mai mult sau mai puţin feminişti pentru că feminismul a fost inoculat în societatea noastră atât de mult încât îl acceptăm ca normal, este modul nostru de a gândi, este ceea ce vedem când mergem la cumpărături, este în ceea ce auzim despre cum ar trebui să fie femeile când privim un film, este în cărţile noastre, este în sistemul educaţional. A fost atât de ferm integrat încât întreaga cultură strigă faptul că feminismul este ceea ce ar trebui să credem, că feminismul este cât se poate de normal.
Când a început mişcarea feministă prin anii 60, a pornit de la câteva întrebări corecte "Ce va aduce femeilor bucurie şi împlinire? Ce va aduce femeilor o motivaţie şi un sens al vieţii?" Răspunsurile furnizate de feminism au condus spre o direcţie total diferită de orientarea biblică. Feminismul propune înlăturarea graniţelor, renunţarea la autoritatea masculină, preluarea controlului, ieşirea din sfera casnică, angajarea în câmpul muncii pentru a obţine mult-dorita fericire, dar aceste lucruri nu răspund suspinelor adânci ale inimii.
Lumea de azi e atât de distrusă. Femeile îşi doresc să ştie ce să facă pentru ca relaţia în familie să "meargă". Sunt tot mai multe femei care suferă mult din această cauză. Promisiunea aceea a împlinirii şi răspunsurile pe care le căutau atât nu au fost oferite de mişcarea feministă.
Femeile trebuie să realizeze că aceasta este de fapt o căutare spirituală, că dorinţele inimilor lor pot fi împlinite într-o relaţie personală cu Dumnezeu şi printr-o vieţuire în conformitate cu voia Lui (cu design-ul Lui, dacă vreţi). Tânjirea aceea după acel ceva mai mult nu poate fi satisfăcută prin lucruri exterioare şi mai ales nu prin formula propusă de feminism.
No comments:
Post a Comment