Sinceritate

• Le-am citit copiilor povestiri istorice şi au vizionat şi câteva filme despre Mihai Viteazul, Ştefan cel Mare, Pintea etc. Zilele trecute Maria spune "Mami, simt că nu mă interesează  de domnitorii ăştia! Parcă n-au făcut nimic pentru ţară, aşa nu-mi pasă de ei!"(patriotismul e din ce în ce mai atrofiat, sau poate libertatea ţării e ca sănătatea, o apreciezi cu adevărat când îţi lipseşte)
• Tot ea a fost la un concurs unde a luat 96 puncte din 100, locul 2 pe municipiu. Rivalele ei din clasă au participat la alt concurs, probabil cu subiecte mai dificile, unde au obţinut 25, respectiv 30 puncte din 40. Doamna s-a exprimat cam aşa "Ţin să le felicit în primul rând pe colegele X şi Y care s-au descurcat foarte bine. Tu Maria, n-ai luat punctajul pe care trebuia să-l iei." (probabil voia să spună că putea lua punctaj maxim). Fata mea m-a somat "Să-mi dai şi mie ceva să-i dau doamnei cadou; eu i-am dat un mărţişor, dar X i-a dat un pulover şi de-aia îi vorbeşte doamna aşa!" S-a prins şi copilul că "mita dulce mult aduce". Din păcate, n-am de unde să investesc şi în garderoba doamnei.
• "Mami, ştii ce nu-mi place la tine? Mă cerţi pentru lucruri care ţi se pare că se vor întâmpla,  pentru nişte presupuneri!" "Cum aşa?" "Uite, eu îl arunc pe Grigo în sus şi niciodată nu s-a întâmplat să nu-l prind, dar tu sari ca arsă: "Dacă-l scăpai !!!"