Monolog

          "Nu înceta a certa pruncul, pentru că de-l vei lovi pe el cu nuia nu va muri. Că tu îl vei bate pe el cu nuia iar sufletul lui de la moarte îl vei mântui"  (Pildele lui Solomon cap 23, 13). Ceea ce ne învaţă Scriptura nu seamănă deloc cu dulcegăriile  psihologilor americani pe care le-am citit în ultima vreme. Copii trebuie pedepsiţi cu varga atunci când purtarea lor le primejduieşte sufletul, când încalcă legea lui Dumnezeu sau când dispreţuiesc ascultarea şi nu acordă părinţilor cinstea cuvenită. În aceste cazuri nu poate fi preluată reţeta cu drepturile copilului, ci este vorba despre obligaţiile lui, pe care trebuie să-l determinăm, chiar şi prin metode coercitive, să le îndeplinească.

hainele din excursii sunt de unică folosinţă :-)

            Bineînţeles, bătaia pentru un pahar cu lapte vărsat pe covor, pentru un pipi în pat, pentru a 5-a pereche de pantaloni ruptă, pentru calificativul insuficient la evaluare, pentru că ne-a "făcut de râs" în vizită, pentru că nu ne lasă să privim liniştiţi la actualităţi etc. constituie un abuz din partea părinţilor şi este un indicator al faptului că nu ne iubim copiii cu adevărat. Sigur că ni se pare greu să ne depăşim limitele iubirii noastre interesate. Spun interesate pentru că a pedepsi un copil pentru un obiect, oricât de scump ar fi acesta, demonstrează că obiectul respectiv este pentru noi mai de preţ decât dragostea copilului. De asemenea, dacă dintr-un motiv oarecare copilul nu mai poate servi drept subiect al mândriei părintelui, acesta din urmă nu are dreptul să lovească. În astfel de situaţii blândeţea şi răbdarea sunt virtuţi la care suntem chemaţi să lucrăm ca să ajungem la dragostea care "niciodată nu cade"