Pentru a nu cădea în capcana duhului lumesc în ceea ce priveşte educaţia copiilor, pentru a nu fi seduşi de teoriile psihologilor care propun "respectul" faţă de copil dar pornesc de la premise necreştine în expunerile lor voi începe o serie de postări cu extrase din cărţi ale sfinţilor părinţi, de iubirea de oameni a cărora cred că nu se îndoieşte nici o mamă creştină. Pot părea uneori aspre din cauză că "omul cel vechi" primeşte cu greu cuvintele "şi de te sminteşte ochiul tău, scoate-l, că mai bine îţi este ţie cu un singur ochi în împărăţia lui Dumnezeu, decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în gheena focului"
"Îndată ce s-a născut un copil, tatăl nu-şi dă toată silinţa ca să-i orânduiască viaţa şi să-i formeze caracterul, ci ca să-l împodobească şi să-l îmbrace cu haine luxoase, cusute cu fire de aur. Pentru ce faci asta, omule? Admit că tu te împodobeşti cu astfel de haine, dar pentru ce îl înveţi cu ele pe copil, care n-a gustat din această nebunie? Pentru ce-i atârni în jurul gâtului podoabă? Copilul n-are nevoie de aur, ci de un bun şi priceput pedagog care să-l formeze. Şi mai laşi încă să-i atârne părul pe spate ca unei fete. Prin asta de la început încă slăbănogeşti pe copil şi moleşeşti tăria firii lui. De la început sădeşti în el dragostea zadarnică de bani şi-l convingi că trebuie să poftească lucruri nefolositoare. Pentru ce-i faci încă mai mare ispita? Pentru ce îl creşti în dragostea celor materiale? Scriptura spune: E o ruşine pentru un bărbat dacă lasă să-i crească părul. Firea n-o vrea, Dumnezeu n-a îngăduit-o, este oprită, este un obicei păgînesc. Mulţi le atârnă cercei de aur la urechi. Ar trebui ca şi fetele să se ferească de asemenea podoabe. Voi însă aduceţi această pierzanie şi peste băieţi.
Poate că mulţi râd de cuvintele mele ca de nişte nimicuri, dar ele sunt idei de foarte mare însemnătate. Dacă o fată e crescută în casa părintească în dragostea şi patima după podoabe femeieşti, va fi nesuferit soţului eişi greu de mulţumit şi mai împovărătoare decât cei care strâng impozitele. Răul nu poate fi îndreptat din lume din pricină că nici un om nu are grijă de copii să le vorbească despre feciorie, despre curăţia trupească şi sufletească, nimeni nu-i învaţă să dipreţuiască averile şi măririle, nimeni nu le vorbeşte despre poruncile vestite în Scripturi.(...) În vremea noastră fiecare părinte îşi dă toată silinţa să-şi instruiască fiii în meserii, în arte, în ştiinţe, în oratorie, dar inci unul nu se interesează cât de puţin să educe sufletul lor"
Sf. Ioan Gură de Aur- Despre creşterea copiilor
No comments:
Post a Comment