Nu pot să nu scriu despre felul în care Dumnezeu îmi trimite mici semne de iubire. Acum câteva zile plecasem la cumpărături pentru că toţi piticii aveau nevoie de încălţări. M-am rugat înainte (în timp ce-i echipam pe copii) ca să găsesc ce trebuie pentru că nu-mi place să cutreier magazinele, simt prea acut "vânarea de vânt" a oamenilor. Am cumpărat pentru toţi câte ceva potrivit, dar pentru cel mic nu luasem nimic.Voiam nişte opincuţe cu şosetuţă cu care să meargă prin casă-exact acesta era gândul meu. Am găsit ceva, pe roz (nu fac mofturi la culori), dar erau numere foarte mari. M-am întors acasă cam nemulţumită. Ce credeţi că mă aştepta acasă?
|
Ta-daa!!! |
No comments:
Post a Comment