tag:blogger.com,1999:blog-3476756776789102474.post6443684195875117409..comments2024-02-05T01:03:26.541-08:00Comments on marea vietii: Prieteniecaterinahttp://www.blogger.com/profile/14109947986557959954noreply@blogger.comBlogger1125tag:blogger.com,1999:blog-3476756776789102474.post-45939579042760670792012-07-23T10:58:35.643-07:002012-07-23T10:58:35.643-07:00Am patit-o si noi, Ecaterina! Oamenii apar in viat...Am patit-o si noi, Ecaterina! Oamenii apar in viata noastra dupa niste urzeli divine in care uneori se afla miza mantuirii. Citim, alteori auzim, ni s-a intamplat chiar noua sa zicem " cutare mi-a schimbat viata" sau " daca nu era acela..." . As vrea sa evoc pe scurt o intamplare din viata mea in care am inteles ca Dumnezeu ne aduna dintre distante, din spatii virtuale, daca e nevoie, ca sa invatam lectii pretioase de viata, sa ne insusim valori crestine, sa ajungem la cunostinta Adevarului Sau. Am citit la un moment dat Patericul romanesc care m-a emotionat. Fac o paranteza ca sa spun ca de acolo am prins ideea ca parintii sfinti, lucratorii in via Domnului, se nasc din parinti bine credinciosi si rugatori. De atunci iubesc mamele rugatoare si credincioase si nu pot sa nu marturisesc ca am vazut de-a lungul vietii mele ca fiii si fiicele acestor parinti devin oameni mari deosebiti, au cate un dar special. Iconomiseste Dumnezeu si altfel, nimeni nu ramane nedreptatit, dar copiii, nepotii, stranepotii acestia au o cale lesnicioase in viata, deoarece au o mostenire spirituala bogata de la mosii lor. Citind Patericul mi-am dorit cu ardoare sa intalnesc un astfel de parinte. Are maica Siluana o vorba, nu alergati dupa oameni, ci alergati dupa Dumnezeu si El va trimite oamenii Sai la usa. Cu prietenele noastre N. si M si sotii lor ne-am intalnit pe un forum crestin. Am planuit sa petrecem o vacanta impreuna la manastirile din Valcea, iar acest lucru s-a intamplat intocmai. Punand detaliile cap la cap am fost cu totii de acord ca numai Dumnezeu le putea aranja asa perfect, pana in cele mai mici detalii. Desi locuiam in orase diferite, la mare distanta, mare ne-a fost bucuria ca au venit sa ne ia de acasa. In acest pelerinaj am intalnit multi parinti si maici, toti buni si primitori care ne-au odihnit sufleteste si trupeste, dar intre ei acela care a miscat viata noastra pe drumul credintei a fost Parintele Lavrentie Sovre. Nu as putea evoca personalitatea sfintiei sale fara lacrimi. Un Avva precum cei din filele Patericului Romanesc! Au trecut ani buni de la acel strasnic pelerinaj, vietile noastre si-au urmat cursul, distantele mari au devenit si mai mari, dar fara acesti oameni deosebiti, viata noastra nu ar fi fost la fel. Scriu cu fericire gandind la fratii nostri si citandu-l pe Parintele Nicolae de la Rohia, ca la Judecata de Apoi, felul cum s-au purtat cu noi va atarna greu pe unul din talere, nu din pricina vredniciei noastre, ci pentru ca purtarea lor cu noi a fost minunata!Dananoreply@blogger.com