...din existenta mea, este faptul ca m-am lasat coplesita de emotii. Nu as spune guvernata, fiindca intotdeauna cortexul a detinut controlul si nu am luat niciodata decizii "la cald". De asemenea subliniez ca e corecta persoana intai "m-am lasat", fiindca eu am fost cea care a deschis usa gandurilor si a stat de vorba cu ele, lasandu-le sa ma cotropeasca cu tavalugul lor de sentimente.
Valurile de trairi intense care au trecut peste mine au reusit sa roada ceva la temelia vietii mele, a echilibrului interior. Mai mult decat atat, sunt ferm convinsa ca in absenta acestor spike-uri emotionale, altfel s-ar fi prezentat si tiroida si suprarenalele subsemnatei. Simt ca si pruncii pe care i-am avut la san in astfel de momente nefaste au primit ceva din tulburarea mea si ca nu pot intoarce raul inapoi.
Imi doresc sincer sa imi mai reduc din amplitudinea sentimentelor, sa ma intaresc pe piatra credintei si sa dau in viata mea loc lucrarii mantuitoare.
Sunday, January 15, 2017
Lacrima
O lebada si o privighetoare,
Un spic de grau si o floare de camp,
Un lac cu nuferi si o cascada curgand
Iubesc deopotriva o raza de soare.
Un spic de grau si o floare de camp,
Un lac cu nuferi si o cascada curgand
Iubesc deopotriva o raza de soare.
Friday, January 13, 2017
Sisi
Legile, canoanele si regulile sunt pentru oameni normali la cap...
Regret, dar in urma experientei mele limitate am ajuns la concluzia ca in categoria asta nu trebuie incluse femeia insarcinata, femeia lehuza si femeia care alapteaza exclusiv :) Uneori ele nu se pot plia nici macar pe parametrii ordinari ai bunului simt.
Cred ca ar fi bine de stiut ca in aceste conditii biologice speciale femeia e un ghem de fobii, depresii, nevroze si anxietati. Mai ales barbatul ei ar trebui sa cunoasca, sa inteleaga si sa rabde perioadele acestea si sa incerce atunci sa nu pretinda, ci mai degraba sa daruiasca.
Daca nu stie sa ii fie alaturi el, care se presupune ca e impreuna-responsabil de tot cortegiul de dificultati presupuse de zamislirea copilului, risca sa strice relatia conjugala (deosebit de vulnerabila in perioada respectiva) in niste puncte extrem de greu de remediat.
Pe scurt, orice cidatenie pe care femeia insarcinata nu o poate birui cu ratiunea trebuie luata ca atare si acceptata cu nadejdea ca nu va fi vesnic in vigoare. Daca silim firea se pot produce dezechilibre psihice.
Regret, dar in urma experientei mele limitate am ajuns la concluzia ca in categoria asta nu trebuie incluse femeia insarcinata, femeia lehuza si femeia care alapteaza exclusiv :) Uneori ele nu se pot plia nici macar pe parametrii ordinari ai bunului simt.
Cred ca ar fi bine de stiut ca in aceste conditii biologice speciale femeia e un ghem de fobii, depresii, nevroze si anxietati. Mai ales barbatul ei ar trebui sa cunoasca, sa inteleaga si sa rabde perioadele acestea si sa incerce atunci sa nu pretinda, ci mai degraba sa daruiasca.
Daca nu stie sa ii fie alaturi el, care se presupune ca e impreuna-responsabil de tot cortegiul de dificultati presupuse de zamislirea copilului, risca sa strice relatia conjugala (deosebit de vulnerabila in perioada respectiva) in niste puncte extrem de greu de remediat.
Pe scurt, orice cidatenie pe care femeia insarcinata nu o poate birui cu ratiunea trebuie luata ca atare si acceptata cu nadejdea ca nu va fi vesnic in vigoare. Daca silim firea se pot produce dezechilibre psihice.
Thursday, January 12, 2017
Matematici
Daca te tot intalnesti in viata cu variabila x si se produc in mod repetat efecte de tip f(x) ajungi la un moment dat sa poti desena fara probleme graficul functiei si sa intuiesti formula lui f(x).
Patternul dupa care se vor desfasura evenimentele devine previzibil, poti depista cauze si poti intreprinde mici artificii pentru un rezultat in favoarea ta. Trebuie doar sa iti iei timp sa observi si sa analizezi problemele.
De exemplu, esenta discutiilor noastre pe teme de gelozie este data de faptul ca eu am un filtru mult mai fin la capitolul cu pricina, pe cand el catalogheaza drept "prostii, inchipuiri, nimicuri" tot ceea ce ma ingrijoreaza pe mine.
Tot in timp am invatat sa ii cunosc preferintele culinare si sa nu il mai chinui incercand nouati si exersandu-mi ingeniozitatea in oala cu mancare.
Toate cuplurile cred ca au divergente, insa analizandu-le cu rabdare si staruind in iubire nu e cu putinta sa nu depaseasca micile imperfectiuni ale relatiei. Ajuta mult si un duhovnic bun, un duhovnic comun care sa coordoneze procesul de armonizare si sa il acordeze cu glasul lui Dumnezeu. Duhovnicul insa nu te poate scoate din impas daca nu stii sa prezinti situatia inteligent, ci vii cu un noian de subiectivisme din care el trebuie sa ghiceasca realitatea. El e ca un sculptor care nu te va putea modela pe tine daca ii aduci sa lucreze doar la o masca a ta.
Patternul dupa care se vor desfasura evenimentele devine previzibil, poti depista cauze si poti intreprinde mici artificii pentru un rezultat in favoarea ta. Trebuie doar sa iti iei timp sa observi si sa analizezi problemele.
De exemplu, esenta discutiilor noastre pe teme de gelozie este data de faptul ca eu am un filtru mult mai fin la capitolul cu pricina, pe cand el catalogheaza drept "prostii, inchipuiri, nimicuri" tot ceea ce ma ingrijoreaza pe mine.
Tot in timp am invatat sa ii cunosc preferintele culinare si sa nu il mai chinui incercand nouati si exersandu-mi ingeniozitatea in oala cu mancare.
Toate cuplurile cred ca au divergente, insa analizandu-le cu rabdare si staruind in iubire nu e cu putinta sa nu depaseasca micile imperfectiuni ale relatiei. Ajuta mult si un duhovnic bun, un duhovnic comun care sa coordoneze procesul de armonizare si sa il acordeze cu glasul lui Dumnezeu. Duhovnicul insa nu te poate scoate din impas daca nu stii sa prezinti situatia inteligent, ci vii cu un noian de subiectivisme din care el trebuie sa ghiceasca realitatea. El e ca un sculptor care nu te va putea modela pe tine daca ii aduci sa lucreze doar la o masca a ta.
M-am apropiat...
...de biserica pe la sfarsitul clasei a noua. Mi-e greu sa spun ca l-am cunoscut pe Dumnezeu atunci (parca nici acum nu-l cunosc cum trebuie) dar in inima mea s-a aprins un dor de a cunoaste cele placute Lui si de a ma apropia de cei care L-au iubit. Colegii mei citeau cu nesat filosofie si romane, dar pe mine toate acelea simteam ca nu ma hranesc defel. Eu imi umpleam sufletul si ardeam de bucurie cand citeam de-ale Bisericii.
Oamenii lumesti au un gust aparte pentru desertaciuni. Cei mai vrednici de plans spun binelui rau si raului bine si pretuiesc lucruri scarbavnice ca pe mari virtuti. In cel mai bun caz, se indulcesc de lucruri diluate, inghitind pe langa franturi de adevar, otravuri sofisticate si greu de neutralizat.
In fond, putini sunt aceia care apreciaza Calitatea. Ea este intr-adevar incomoda, avand exigentele ei, nu te ajuta in politica de imagine si este greu de distins atunci cand porti ochelarii fumurii ai trendului.
Cam asa se vad lucrurile din foisorul meu in care rar reusesc sa ma retrag pasind pe boabe de metanie, evadand dintre plansuri de copil si fite de adolescenti. Aici se naste lipsa de respect pentru diplome, medalii, renume si in general pentru tot ce nu a fost lamurit in focul credintei.
Oamenii lumesti au un gust aparte pentru desertaciuni. Cei mai vrednici de plans spun binelui rau si raului bine si pretuiesc lucruri scarbavnice ca pe mari virtuti. In cel mai bun caz, se indulcesc de lucruri diluate, inghitind pe langa franturi de adevar, otravuri sofisticate si greu de neutralizat.
In fond, putini sunt aceia care apreciaza Calitatea. Ea este intr-adevar incomoda, avand exigentele ei, nu te ajuta in politica de imagine si este greu de distins atunci cand porti ochelarii fumurii ai trendului.
Cam asa se vad lucrurile din foisorul meu in care rar reusesc sa ma retrag pasind pe boabe de metanie, evadand dintre plansuri de copil si fite de adolescenti. Aici se naste lipsa de respect pentru diplome, medalii, renume si in general pentru tot ce nu a fost lamurit in focul credintei.
Tuesday, January 10, 2017
Traseele neuronale...
Asa se face ca, desi ma simt destul de bine, constat ca in general reactionez dupa tiparul unui om trait in scaunul cu rotile. Ezit sa ma implic in actiuni care pentru altii par banale, de teama ca imi depasesc capacitatea de efort. Ma lupt cu mine insami sa nu cedez acestor ispite jalnice. Uneori reusesc, altori nu.
Cert este ca asa cum altii au stima de sine scazuta, eu am dobandit in urma sarcinilor dificile o mare neincredere in forta mea fizica. Nu as incadra problema mea la capitolul tulburari de anxietate, fiindca in trecut era declansata de factori obiectivi.
Din fericire nu mai am motive intemeiate de ingrijorare. Prietenii mei: ghimbirul, turmericul si busuiocul mi-au fost de mare ajutor la vreme de restriste☺. Ii recomand cu caldura, alaturi de uleiul de peste si suplimente cu Ca si Mg.
Thursday, January 5, 2017
Cel ce sta...
...(i se pare ca sta) sa ia seama sa nu cada.
In lumea asta inselatoare Dumnezeu e singurul punct fix, singura certitudine.
Suntem atat de neputinciosi si atat de neinsemnati incat si o ispita minora, ca un bulgare mic ce cade din varful muntelui, poate sa rastoarne tabla de sah pe care ne plimbam cu atata siguranta si chiar semetie. E o experienta pe care viata mi-o tot scoate in cale, dar eu invat atat de greu.
In lumea asta inselatoare Dumnezeu e singurul punct fix, singura certitudine.
Suntem atat de neputinciosi si atat de neinsemnati incat si o ispita minora, ca un bulgare mic ce cade din varful muntelui, poate sa rastoarne tabla de sah pe care ne plimbam cu atata siguranta si chiar semetie. E o experienta pe care viata mi-o tot scoate in cale, dar eu invat atat de greu.
Tuesday, January 3, 2017
De dragoste
Sunt la o varsta...
... la care incep sa formulez niste diagnostice referitor la mariajul personal, sa imi dau seama ce a functionat si ce nu, care sunt cauzele si ce se poate remedia. Pentru o femeie normala la cap casnicia mea e una dintre cele mai fericite, dar avand in vedere ca subsemnata e perfectionista, as vrea sa elimin si cele cateva boabe de mazare care mai deranjeaza printesa din mine.
In primul rand regret ca nu am avut acces la literatura crestina pe teme de familie decat tarziu dupa ce m-am maritat. Am citit in schimb cu nesat carti cu si despre calugari care imi erau o adevarata bucurie inimii. Din pacate au avut si efecte secundare. Sunt ferm convinsa ca legatura dintre barbat si femeie dupa casatorie nu poate fi analoga relatiei cu oricare alt aproape, deci sfaturile nu se pot translata de la relatia intre monahi pe celalalt versant al urcusului duhovnicesc- familia. Singura dimensiune pe care calugaria si casatoria au puncte comune este relatia personala cu Hristos.
Simt ca tot ce am obtinut bun intre noi doi a fost prin rugaciune in primul rand si apoi prin indelunga...vorbire. Tacerea e o virtute pentru monahi. In familie trebuie sa stii sa vorbesti. Calugarii au pilde despre cei care in tacere au suferit pe nedrept osandirea oamenilor si nu s-au dezvinovatit, incununandu-se astfel. Intre soti nu e bine sa taci lasandu-l pe celalalt sa te judece gresit, fiindca in adancul inimii lui el arde de nerabdare ca tu sa infirmi banuielile pe care le are. Adesea tacerea raneste, iar cuvintele mangaie.
Iarasi, exigenta cu care monahul taie desertaciunile m-a sedus, dar aplicarea acestor principii in viata de familie cere mult discernamant pentru a nu intrista peste masura pe cei mai slabi, si mai ales pe copii. La inceputuri nu intelegeam ca trebuie sa fac pogoraminte si sufeream prosteste. Pana la urma am reusit sa gasesc un echilibru si suntem bine. De pilda intotdeauna cand se termina posturile, ma gandesc cu dragoste la ceea ce am citit despre Hagi Gheorghe, ca de Paste rosea cartofi. Pai am intrat pe un forum de crestine care pregateau meniuri chipurile simple de Craciun si mi-a venit sa plang.
As mai scrie da nu pre am timp. Cred ca va urma :)
In primul rand regret ca nu am avut acces la literatura crestina pe teme de familie decat tarziu dupa ce m-am maritat. Am citit in schimb cu nesat carti cu si despre calugari care imi erau o adevarata bucurie inimii. Din pacate au avut si efecte secundare. Sunt ferm convinsa ca legatura dintre barbat si femeie dupa casatorie nu poate fi analoga relatiei cu oricare alt aproape, deci sfaturile nu se pot translata de la relatia intre monahi pe celalalt versant al urcusului duhovnicesc- familia. Singura dimensiune pe care calugaria si casatoria au puncte comune este relatia personala cu Hristos.
Simt ca tot ce am obtinut bun intre noi doi a fost prin rugaciune in primul rand si apoi prin indelunga...vorbire. Tacerea e o virtute pentru monahi. In familie trebuie sa stii sa vorbesti. Calugarii au pilde despre cei care in tacere au suferit pe nedrept osandirea oamenilor si nu s-au dezvinovatit, incununandu-se astfel. Intre soti nu e bine sa taci lasandu-l pe celalalt sa te judece gresit, fiindca in adancul inimii lui el arde de nerabdare ca tu sa infirmi banuielile pe care le are. Adesea tacerea raneste, iar cuvintele mangaie.
Iarasi, exigenta cu care monahul taie desertaciunile m-a sedus, dar aplicarea acestor principii in viata de familie cere mult discernamant pentru a nu intrista peste masura pe cei mai slabi, si mai ales pe copii. La inceputuri nu intelegeam ca trebuie sa fac pogoraminte si sufeream prosteste. Pana la urma am reusit sa gasesc un echilibru si suntem bine. De pilda intotdeauna cand se termina posturile, ma gandesc cu dragoste la ceea ce am citit despre Hagi Gheorghe, ca de Paste rosea cartofi. Pai am intrat pe un forum de crestine care pregateau meniuri chipurile simple de Craciun si mi-a venit sa plang.
As mai scrie da nu pre am timp. Cred ca va urma :)