Acum cateva luni eram extrem de obosita si ma simteam ingrozitor. Era momentul sa incep un program de reparatii pentru caroseria mea :)
Nu am facut nimic sofisticat. Nu imi permit nici timpul, nici banii sa ma lansez in operatiuni pretentioase de genul reflexoterapie, kinetoterapie, suplimente alimentare complexe, sedinte de inot etc.
In afara de regimul meu alimentar care are ca principiu de baza folosirea a cat mai putine produse industriale (cred ca singurele din categoria asta sunt faina de grau si fulgii de ovaz, dar mai nou am ce am cu glutenul si le-am redus cantitativ) am mai introdus ca suplimente
CaMgZn
Ulei de ficat de cod
Ghimbir
Turmeric
Spirulina
Chlorella
Am insistat cu probioticele, mai ales kefir si kombucha, pe care le-am consumat zilnic. Cruditatile, mai ales fructele, au un loc special in dieta.
Produsele de origine animala am incercat sa fie exclusiv de la producatori locali, orientati mai mult spre pasunat decat spre hrana procesata pt animale. Mai nou am o pasiune pentru consumul de ficat si sunt preocupata sa le dau si copiilor fiindca mi se pare foarte valoros dpv nutritiv.
Zilnic am iesit la o plimbarica. Imi place in mod deosebit sa ies in parculet langa biserica. Copiii se joaca si eu merg in ritm putin mai alert in jurul bisericii. Asta e joggingul meu :) Am inceput sa mai fac si cateva abdomene, dar sunt chiar putine si nu cred ca au vreun efect vizibil.
Am incercat de asemenea sa imi modulez emotiile negative: sa nu ma panichez la micile accidente ale copiilor (recent Ionut si-a dat cu superglue in ochi) si sa nu ma stresez cu grija de multe.
Cam asta e tot ce am intreprins in plan fizic si pot spune ca am facut progrese evidente, desi in ritm foarte lent. Sunt constienta ca nimic nu ar fi lucrat fara ajutorul lui Dumnezeu care vindeca totul mai adanc decat reusim noi lucrand omeneste. Nu cred ca epuizarea mea se datoreaza in primul rand sarcinilor. Convingerea mea este ca un organism de femeie conceput si crescut in conditii sanatoase isi poate duce usor sarcinile si misiunea cresterii de prunci. Ceea ce mi se intampla este pe de o parte mostenire genetica si pe de alta parte rodul stilului de viata nesanatos pe care l-am avut ani de-a randul si pe care mecanismele de reglare ale corpului nu il mai pot compensa.
Monday, October 31, 2016
Sunday, October 30, 2016
Pregatiri...
...de nasa
 |
| lumanarea ascunsa bine in baie, sa nu o despoaie curiosii :) |
 |
| eu, catarata prin bucatarie ca sa ma vaz in oglinda |
Suntem in era...
...covrigilor de plastilina :)
si sunt foarte incantata de noua noastra achizitie: o masuta plianta pitica pe care sa se desfasoare bebelul. E rezistenta si are stabilitate daca se urca pe ea, iar cand se strange e cat o servieta, fiindca se indoaie de la mijloc.
E cam frustrant...
...sa te cunoasca personal cititorii blogului. Mi-am propus sa fac abstractie de acest lucru de dragul de a nu altera autenticitatea experientelor relatate.
Unii sunt de parere ca nu e bine sa mai spui din neajunsurile familiei tale ca sa nu smintesti pe careva. E si asta o treaba, dar pe mine tare m-a ajutat sa vad ca si altii au ispite, ca si copiii altora fac crize de nervi, ca si alte mame de abia se tarasc de oboseala etc.
In anumite situatii imi prinde bine un exemplu pozitivo-idealist, dar sa fiu sincera, am momente in care tare m-as descuraja daca as crede ca sunt singura mama impiedicata si ineficienta din lumea larga.
Deci, care mai sunteti in cautare de preotese la care dezorganizarea si buclucurile se manifesta acut chiar in saptamana cand se pregatesc mai cu foc Sfanta Impartasanie, puteti plange putin si pe umarul blogului meu :)
In afara de faptul ca mi s-a defectat masina de spalat taman acum si ca un sofer plin de candoare ne-a sifonat masina din lateral (plecare din rampa de pe un drum fara prioritate fix cand treceam noi pe acolo, duminica seara, cu orasul aproape liber) am avut de facut x drumuri dupa acte. Timpul era o dimensiune in care ma simteam efectiv torturata. Nu terminam niciodata de bifat toata lista de obiective ale zilei.
Am vrut sa ma impartasesc la o bisericuta unde slujba se face mai de dimineata, ca sa ma intorc sa imi fac treburile si sa raman cu piticii cat se impartaseau copiii mai mari, dar sotul meu a uitat sa ma trezeasca. Fiind sambata, trebuia si el sa plece. Am apelat la mama, dar ea nu a putut sa stea cu cei trei mai mici pana la sfarsit. M-a sunat in timpul slujbei si a trebuit sa ma intorc acasa sa ii iau cu mine.
Cand am ajuns acasa dupa ce ne-am impartasit cu totii, mancare nu aveam gatita, iar casa arata cam asa:
Unii sunt de parere ca nu e bine sa mai spui din neajunsurile familiei tale ca sa nu smintesti pe careva. E si asta o treaba, dar pe mine tare m-a ajutat sa vad ca si altii au ispite, ca si copiii altora fac crize de nervi, ca si alte mame de abia se tarasc de oboseala etc.
In anumite situatii imi prinde bine un exemplu pozitivo-idealist, dar sa fiu sincera, am momente in care tare m-as descuraja daca as crede ca sunt singura mama impiedicata si ineficienta din lumea larga.
Deci, care mai sunteti in cautare de preotese la care dezorganizarea si buclucurile se manifesta acut chiar in saptamana cand se pregatesc mai cu foc Sfanta Impartasanie, puteti plange putin si pe umarul blogului meu :)
In afara de faptul ca mi s-a defectat masina de spalat taman acum si ca un sofer plin de candoare ne-a sifonat masina din lateral (plecare din rampa de pe un drum fara prioritate fix cand treceam noi pe acolo, duminica seara, cu orasul aproape liber) am avut de facut x drumuri dupa acte. Timpul era o dimensiune in care ma simteam efectiv torturata. Nu terminam niciodata de bifat toata lista de obiective ale zilei.
Am vrut sa ma impartasesc la o bisericuta unde slujba se face mai de dimineata, ca sa ma intorc sa imi fac treburile si sa raman cu piticii cat se impartaseau copiii mai mari, dar sotul meu a uitat sa ma trezeasca. Fiind sambata, trebuia si el sa plece. Am apelat la mama, dar ea nu a putut sa stea cu cei trei mai mici pana la sfarsit. M-a sunat in timpul slujbei si a trebuit sa ma intorc acasa sa ii iau cu mine.
Cand am ajuns acasa dupa ce ne-am impartasit cu totii, mancare nu aveam gatita, iar casa arata cam asa:
Cu ajutorul lui Hristos reusesc sa plutesc peste aspecte ale realitatii care in mod obisnuit ma tulbura peste masura. Pot spune ca acesta este unul dintre cele mai de pret daruri: sa ai liniste in inima indiferent de felul in care se prezinta viata exterioara. Tarziu mi-a venit ideea sa cer asta de la Dumnezeu, dupa ce ani de-a randul am tot facut incercari ratate autosugestionandu-ma.
Un tort...
...care se vrea sugar free (data viitoare sigur va fi fara zahar), dar care are putin zahar in blat: pandispan (pe urmatorul il voi face doar cu oua si faina si dulceata va fi doar din insiropare) mascarpone, gelatina si, bineinteles, miere. Desi e facut de fete fara sa urmareasca vreo reteta, proportiile au fost potrivite: 12 oua pt blat, 2kg de mascarpone, 2 pliculete de gelatina dizolvate in 150 ml de apa. Mierea e adaugata dupa gust. Cafeaua pt insiropat a fost facuta de tati pe gustul lui si ni s-a parut cam tare.
Acest pulovaras...
...inceput de aproape un an este o marturie a timpului liber de care dispun pentru hobby-urile mele :)
Sunday, October 23, 2016
Sunday, October 16, 2016
Castane si conuri...
...stranse obsesiv de astia mici trebuie transformate in material didactic pt micile noastre ateliere de creativitate, fiindca vreau sa dau un sens stradaniei lor. Ne-am hotarat ca le vor picta cu sclipici si le vor desena modele cu pasta corectoare.
Coloram...
...cu mic, cu mare. Efectul cica ar fi eliberarea de stres. Vom vedea daca se calmeaza spiritele.
Intrerup...
...putin tacerea de pe blog fiindca am intalnit ceva vrednic de consemnat. Este vorba de o vindecare minunata a unor leziuni de vitiligo cu agheasma de la izvorul sfantului Atanasie.
Sunt sigura de autenticitatea cazului, persoana in cauza fiind chiar nasul meu. Desi l-am vazut, nu mi-am dat eu cu parerea ca ar fi vitiligo. Diagnosticul a fost pus de un dermatolog care l-a asigurat ca boala asta nu trece pentru nimic in lume :)
Acum trei ani a observat ca pe tegumentul de pe dosul mainii drepte aparusera niste pete albe. S-au scurs cateva luni in care se resemnase la gandul ca fenomenul e ireversibil. Apoi a mers in Sfantul Munte intr-o excursie si fiindca au trecut cu grupul pe la izvorul sfantului Atanasie s-a spalat pe zona afectata cu putina agheasma. Spre surprinderea lui depigmentarile au inceput sa se recoloreze treptat. In scurt timp tegumentul si-a recapatat culoarea normala.
Anul acesta leziunile au reaparut, insa la mana cealalta. De data aceasta a mers la sigur la izvorul vindecarii cu gandul ca sfantul va face iarasi mila cu el. A primit si de data aceasta ajutor dumnezeiesc prin mijlocirea sfantului Atanasie.
Sunt sigura de autenticitatea cazului, persoana in cauza fiind chiar nasul meu. Desi l-am vazut, nu mi-am dat eu cu parerea ca ar fi vitiligo. Diagnosticul a fost pus de un dermatolog care l-a asigurat ca boala asta nu trece pentru nimic in lume :)
Acum trei ani a observat ca pe tegumentul de pe dosul mainii drepte aparusera niste pete albe. S-au scurs cateva luni in care se resemnase la gandul ca fenomenul e ireversibil. Apoi a mers in Sfantul Munte intr-o excursie si fiindca au trecut cu grupul pe la izvorul sfantului Atanasie s-a spalat pe zona afectata cu putina agheasma. Spre surprinderea lui depigmentarile au inceput sa se recoloreze treptat. In scurt timp tegumentul si-a recapatat culoarea normala.
Anul acesta leziunile au reaparut, insa la mana cealalta. De data aceasta a mers la sigur la izvorul vindecarii cu gandul ca sfantul va face iarasi mila cu el. A primit si de data aceasta ajutor dumnezeiesc prin mijlocirea sfantului Atanasie.