Wednesday, August 24, 2016
Am mai invatat...
...ceva despre kefir. Se practica si o a doua fermentatie dupa strecurare. In aceasta etapa se pot adauga fructe sau diverse plante aromate:
mi-a placut de doamna aceasta si am vrut sa aud si povestea ei. Cu ocazia asta am invatat despre o enzima activata de kefir care favorizeaza scaderea tensiunii arteriale. M-a impresionat felul in care a primit raspuns la intrebarile vietii si intarire de la Dumnezeu in momentele grele...
Monday, August 22, 2016
Oftalmice
La noi in parohie traieste o batranica evlavioasa care se spovedeste la parintele meu. El obisnuieste sa le mai dea fiicelor sale duhovnicesti mici daruri de binecuvantare. Ultima data cand a fost plecat in Sfantul Munte a adus pentru cativa credinciosi sticlute micute si albe cu agheasma de la izvorul Maicii Domnului de la manastirea Iviron. Le-a daruit si nu le-a mai dat explicatii despre cum se utilizeaza.
Dupa un timp se pomeneste parintele meu cu femeia ca il intreaba:
"Ai, parinte, de unde ai zis ca ai picaturile alea de ochi, ca tare bune au fost!"
"Care picaturi?"
"Sticluta aia alba si mititica. Vedeam tot mai prost si ma rugam sa nu fie nevoie sa imi schimb ochelarii, De cand mi-am pus in ochi picaturi de la Sfintia Voastra parca mi-a venit vederea la loc..."
Ce sa mai zici ca nu erau picaturi de pus in ochi? Te minunezi de credinta omului simplu si taci...
Dupa un timp se pomeneste parintele meu cu femeia ca il intreaba:
"Ai, parinte, de unde ai zis ca ai picaturile alea de ochi, ca tare bune au fost!"
"Care picaturi?"
"Sticluta aia alba si mititica. Vedeam tot mai prost si ma rugam sa nu fie nevoie sa imi schimb ochelarii, De cand mi-am pus in ochi picaturi de la Sfintia Voastra parca mi-a venit vederea la loc..."
Ce sa mai zici ca nu erau picaturi de pus in ochi? Te minunezi de credinta omului simplu si taci...
Friday, August 12, 2016
Maslu
Saptamana trecuta am cunoscut un baiat care mi-a povestit o mica minune lucrata de Dumnezeu in viata lui.
El locuieste undeva la tara, dar lucreaza in oras. Munceste foarte mult ca sa isi intretina gospodaria si e singur pe baricade, fiindca sotia lui este foarte firava si nu il prea poate ajuta.
La un moment dat, acum cativa ani, a inceput sa il doara spatele, apoi durerea i-a cuprins si piciorul, ramanea tot mai des blocat de durere si se temea ca va cadea la pat si toata familia lui va suferi. Drumul de acasa pana la serviciu si inapoi, cativa kilometri buni, era un calvar: trebuia sa il parcurga pe bicicleta si imi povestea ca plangea, efectiv, de durere. Cu medicii nu a scos-o la capat, iar operatia i s-ar fi parut un efort financiar prea mare pentru el.
Data fiind situatia, s-a gandit sa vina la maslu la o manastire. Acolo era cam inghesuiala, lumea se imbulzea care sa se atinga mai intai de epitrahilele preotilor si din cand in cand cei care se aflau in spatele lui se mai sprijineau pe umerii lui, ceea ce ii provoca dureri cumplite. Avea ispita de a se mania, de a judeca "pe nesimtitii" care se lasau pe el pur si simplu. Apoi si-a pus in inima un gand: "Doamne, poate omul acesta e mai bolnav ca mine" si cu cugetul acesta se dadea mai in spate ori de cate ori cineva il inghesuia. In felul acesta a ajuns in pronaos, unde era mai aerisit.
Nu i-a venit sa creada cand la una din ultimele evanghelii un preot care era acolo in fata a luat evanghelia si s-a indreptat spre locul unde statea el, a deschis-o si a citit-o, atingandu-l usor pe crestet cu ea. Pe moment, s-a simtit mai usurat in boala lui si nu au trecut trei zile si durerea l-a lasat de tot.
El locuieste undeva la tara, dar lucreaza in oras. Munceste foarte mult ca sa isi intretina gospodaria si e singur pe baricade, fiindca sotia lui este foarte firava si nu il prea poate ajuta.
La un moment dat, acum cativa ani, a inceput sa il doara spatele, apoi durerea i-a cuprins si piciorul, ramanea tot mai des blocat de durere si se temea ca va cadea la pat si toata familia lui va suferi. Drumul de acasa pana la serviciu si inapoi, cativa kilometri buni, era un calvar: trebuia sa il parcurga pe bicicleta si imi povestea ca plangea, efectiv, de durere. Cu medicii nu a scos-o la capat, iar operatia i s-ar fi parut un efort financiar prea mare pentru el.
Data fiind situatia, s-a gandit sa vina la maslu la o manastire. Acolo era cam inghesuiala, lumea se imbulzea care sa se atinga mai intai de epitrahilele preotilor si din cand in cand cei care se aflau in spatele lui se mai sprijineau pe umerii lui, ceea ce ii provoca dureri cumplite. Avea ispita de a se mania, de a judeca "pe nesimtitii" care se lasau pe el pur si simplu. Apoi si-a pus in inima un gand: "Doamne, poate omul acesta e mai bolnav ca mine" si cu cugetul acesta se dadea mai in spate ori de cate ori cineva il inghesuia. In felul acesta a ajuns in pronaos, unde era mai aerisit.
Nu i-a venit sa creada cand la una din ultimele evanghelii un preot care era acolo in fata a luat evanghelia si s-a indreptat spre locul unde statea el, a deschis-o si a citit-o, atingandu-l usor pe crestet cu ea. Pe moment, s-a simtit mai usurat in boala lui si nu au trecut trei zile si durerea l-a lasat de tot.
Mare
Anul acesta am o postare despre mare cu dedicatie pt hateri: am bolit (alternativ cu sotul) in concediu cum n-am mai facut-o de ani de zile, cu febra mare si stat la pat cat cuprinde. Am gasit un petec de mare care la anumite ore putea fi doar al nostru si am cautat sa ne simtim bine printre jaloanele puse de sanatatea subreda.
