Ghiocei...

de Craciun 

Nimic deosebit...

...nu facem in ultima vreme. Asta ma odihneste nespus.

cei mici fac micile lor neoranduieli

iarna e vremea sa coacem
(fie si o pizza de post)

facem liste cu cumparaturi 

ne rugam printre picaturi

iesim in spatele blocului
la leaganele noastre amarate

tot am bolit de vreo luna si jumatate
dar au inceput sa se termine si virozele

Am facut si obisnuitul pelerinaj pana la duhovnic. Desi ispite au fost multe, cu ajutorul Maicii Domnului le-am trecut cu bine 

Facem in fiecare seara repetitii pentru colinde, ca sa mergem pe la prieteni si profesori. Ma bucur ca le place copiilor sa cante. 

Asteptam Nasterea Domnului...

Cu lanternute...

...frontale povestile dinainte de culcare au un farmec aparte. In plus, nu mai trebuie sa ma ridic din pat la final ca sa sting lumina in camera.

Ne facem de lucru...

...fiindca am tot fost bantuiti de viroze luna asta

serpi de plastilina

globulete de polistiren

dezlegare la desene Disney

Tricotez...

...ceva usor si monoton, care sa ma relaxeze. Nu vizez atat utilitatea rezultatului final, cat functia psihologica a procesului. Ergoterapie :)

Mi-am regasit...

...vechiul meu fundal de blog: manute si talpite de copii. Nu ma regasesc decat in imagini care sugereaza cum copiii devasteaza universul si il reorganizeaza atat de dulce :) Astea ma reprezinta cel mai bine.

Organizare

Si eu imi fac liste si listute, dar ceea ce vad aici ma copleseste

Epistole...

...ale sf Teofan al Poltavei:
"...In ceea ce priveste cresterea copiilor, trebuie sa te feresti de orice tendinte extreme: ei nu trebuiesc nici frustrati printr-o asprime prea mare, nici rasfatati printr-o blandete prea mare. Dragostea pentru ei trebuie manifestata prin blandete, atunci cand merita, si prin asprime, atunci cand blandetea nu este de folos. Nu trebuie sa uitati ca mania si asprimea sunt doua lucruri diferite.
Mania este expresia unei iubiri de sine ranite, pe cand asprimea se indreapta impotriva obiceiurilor de nedorit ale copilului."

In uter...

...ajung si toxine aplicate pe piele, mai ales daca li se ofera suprafata de absorbtie mare.

De 1 Decembrie am primit un telefon de la o prietena care a pierdut o sarcina in 14 sapt. Pruncul era mort si ea era in spital sa incerce sa declanseze niste contractii. Era al cincilea copil. Toata lumea o certa pentru faptul ca "l-a mai vrut si pe-asta" si dadeau vina pe varsta ei (41 de ani). In afara de mine nu a mai intrebat-o nimeni daca a luat vreun medicament dubios in ultimul timp. In fond nimeni de pe sectia de gineco nu era interesat de cauze. Atitudinea generala era de iritare pentru o complicatie nedorita ("cand ai la indemana atatea metode contraceptive..."), necum de compasiune. Durerea ei parea complet stranie, de vreme ce mai avea acasa 4 copii.

Indiscretia mea m-a facut sa aflu ca nu luase pastile, dar isi aplicase pe toata pielea un tratament dermatologic. E vorba de benzoat de benzil (desi ma indoiesc ca diagnosticul de scabie a fost pus corect, fiind vorba de o persona de ale carei standarde in materie de igiena sunt foarte sigura) Pe prospect scria ceva referitor la gravide, dar medicul dermatolog a asigurat-o ca a mai prescris la femei insarcinate asa ceva. Eu cred ca si acest "amanunt" a contribuit la un final nefericit al sarcinii.

Arsura...

...experimentata de pielea subsemnatei acum cateva saptamani: 5l de apa clocotita pentru oparit taratele de bors s-au varsat intr-o fractiune de secunda pe picioarele mele (ridicasem oala sus ca sa ajung la gura borcanului de bors pus pe blat si mi-a scapat un maner, iar oala s-a rasucit varsandu-se pe mine).

Eram imbracata intr-o fusta de blugi pe care n-am avut inspiratia sa o dau jos imediat, ci am alergat mai intai la baie. Toata zona anterioara a ambelor coapse era afectata. Am intrat in cada si am stat sub dus rece pana mi-a trecut durerea cat de cat. Apoi, ori de cate ori incepea sa usture, iar dadeam cu dusul rece pe regiunea inflamata. Cred ca am petrecut asa cateva ore bune.

Rezultatul a fost ca pana in final nu am avut nici macar o flictena. Doar pe unul dintre picioare a persistat o modificare de coloratie care a disparut cam in doua saptamani.

Apa rece din abundenta e cel mai bun leac pe care l-am testat pe mine (nu iaurt,nu miere, nu albus de ou, nu creme sofisticate).

Inainte de incident Gheorghita se juca in balcon, acolo unde am blatul de bucatarie. Fara sa constientizez pericolul la adevarata lui dimensiune, l-am luat si l-am dus in camera, ca prea imi statea in picioare. Puteam doar sa-l fi dat putin in lateral spre frigider (cum fac de obicei) si atunci se alegea si el cu o arsura, fiindca a fost multa apa intr-un spatiu stramt. In privinta asta am fost chiar inspirata :)

Sa ma mai enervez...

...pe lucrurile strambe care se intampla in scolile copiilor mei, sau sa le consider implicite unei societati decazute?

Azi, la ora de dirigentie, la clasa fetei mele celei mai mari au venit doua studente la medicina, una de anul intai si una de anul trei, si au facut educatie sexuala tinerilor elevi. Dirigintele a plecat din clasa, din pudoare, plictiseala sau in semn de dezacord, nu stiu. Pe mine, ca parinte, nu m-a intrebat nimeni daca sunt de acord cu aceasta "activitate extracuriculara".

E totusi un liceu cu pretentii. Daca tot se apuca de asa ceva, ar fi putut aduce pe cineva care sa gandeasca o expunere potrivita varstei. Fetele cu pricina au insirat si ele ce au conspectat fara sa gandeasca o clipa cui se adreseaza. Au vorbit si de legarea trompelor desi nu poate fi in nici un caz o varianta pentru o femeie care nu a nascut niciodata. Nici anticonceptionalele luate regulat de la 15 ani ca sa te poti distra cand vrei nu raman fara consecinte pe termen lung.

Au sugerat ca e deja tarziu sa-ti incepi viata sexuala la 15 ani, facand referire la varste mult mai mici: "clasa a cincea, a sasea". Informatia asta o au probabil de prin carti cu statistici americane. In clasele copiilor mei cei mai multi nici macar nu au prieten, nicidecum sa se gandeasca mai departe.

Incidentul de azi face parte dintr-o suita de dezamagiri pe care mi le-a provocat acest liceu atat dpv al colectivului de elevi (dintre care unii chiar ii binecuvanteaza pe colegii lor cu "Satana fie cu voi") cat si al tinutei morale a profesorilor (de ex la logica la lucrare s-a dat o problema "cu popi si draci").

:(

Pozitii inedite...

...la rugaciune cu copiii mici. Imi pare rau ca n-am de fiecare data fotografi amatori, ca ar iesi ditamai albumul.
In imaginea de mai sus era in derulare un acatist al sfintei Ecaterina, in timp ce Gheorghita citea o psaltire mica si trebuia fatait pe gymball ca sa mearga rugaciunea mai cu spor :)

Unt de arahide

cumparat online, 45 lei/kg
cutot cu taxe de transport

Vazand in ce ritm se mananca in post, m-am gandit ca ar fi mai avantajos pt mine sa-mi cumpar o masinarie care sa produca asa ceva si am achizitionat-o online:

70 euro

Face mult zgomot, se curata greu, e mai mica decat mi-am inchipuit si nici nu marunteste bine arahidele. O sa o returnez cat mai repede.
De-abia dupa ce m-am fraierit cum am scris am incercat robotul de bucatarie cu arahide cumparate din mall la 16 lei/kg si prajite de mine.

cu putina rabdare, la turatie maxima

Rezultatul a fost mai aromat decat cel din comert, poate nu la fel de fin, insa cu o textura acceptata fara comentarii de copii. E delicios in sandvisuri in combinatie cu mierea sau fructele dulci.

sanatos

Un suport...

...pentru calendarele bisericesti pe care le imparte preotul credinciosilor cand trece cu icoana nasterii Domnului pe la casele lor in ultimele zile ale postului Craciunului. Mi s-a parut cea mai buna solutie pentru a nu deteriora filele delicate ale calendarelor (de obicei se indoaie in plasa si se umezesc daca ninge).  Tubul din imagine se poarta pe umar. O sacosa de plastic e mai incomoda fiindca trebuie tinuta in mana.
L-am folosit si pentru litografii cu icoane, agatat in portbagaj de o tetiera a ultimei banchete.
Se gaseste la librarii si e destinat transportului planselor mari de desen.

Electrocasnicele mele...

...au imbatranit. Incerc sa le prelungesc viata carpindu-le, ca sa nu ma lansez in noi cheltuieli.

Filtrul de la aspirator s-a distrus si am taiat altul dintr-un burete banal de vase

Capacul robotului de bucatarie e plesnit, dar rezista eroic la turatii mari lipit cu superglue:

Ca sa fac sandvisuri in acest aparat stravechi cu teflon imbatranit si pe alocuri decojit folosesc fasii de hartie de copt in interior

Masina de spalat se reimprospateaza cu 2l otet pusi inauntru la program 95 grade si lasati in masina pana a doua zi. Feonul e sifonat de cand cineva istet a incercat sa-si usuce papucii bagandu-l efectiv inauntru si lasandu-l asa pana a mirosit a plastic incins. La capitolul laptop nu cred sa avem vreunul fara bube. Singurele care nu m-au suparat cu nimic pana acum sunt frigiderele.

Burta de vitel...

...se curata ff usor fara var nestins, sare, malai, bicarbonat sau alte trucuri, ci oparita putin inainte si apoi razuita cu o lingura.
Eu am procedat asa: am decongelat burta necuratata, am portionat-o in bucati pe care le-am asezat cu mucoasa in sus in chiuveta. In cana electrica am incalzit apa la 90 grade si am turnat cate putina peste partea maronie a stomacului, avand grija sa nu oparesc decat cateva secunde fiecare zona. Am curatat apoi cu lingura asa cum se vede in filmulet si s-a desprins cam cum se detaseaza cuticula de pe pipota de pui. Am mai curatat-o cu un cutit si pe spate de grasimea nedorita ramanand doar un strat muscular fin. Ciorba am pregatit-o dupa reteta asta.
Vitelul acesta a fost inca un moft care mi-a fost implinit fara sa caut eu: imi doream pentru copii carne de vita "bio" inainte de a incepe postul Craciunului. Fara sa intreprind nimic in sensul acesta am primit un telefon de la cineva care cauta clienti pt un vitel. E a n-spea coincidenta din viata mea :)

Imobiliare

N-am mai scris pe blog de ceva vreme...
Imi pierd timpul pe olx, cautand apartamentamente si case si mergand apoi la vizionari. Gasisem ceva potrivit pentru noi dar nu s-a concretizat nimic. Am facut mari eforturi duhovnicesti sa nu ma tulbur si sa vad voia lui Dumnezeu in ceea ce mi s-a intamplat.

Printr-o cunostinta am ajuns la o doamna care avea un apartament imens  (180 mp) in zona pe care o vreau eu (aproape de mama si de scolile copiilor). Cerea pe el 100000 euro. Eu as fi realizat suma aceasta doar prin doua vanzari imobiliare: apartamentul in care stau si o garsoniera din Bucuresti a parintilor mei. Altminteri nici o banca nu ne considera clienti eligibili si nici de economii considerabile nu dispun.

Doamna respectiva avea de multa vreme apartamentul scos la vanzare, dar nu avea pe nimeni interesat. Tot cautand pe olx mi-am dat seama de ce: am gasit un anunt pus prin agentie la acest apartament si pretul initial era de 150000 euro. Nefiind cu imbunatatiri recente, nu-si merita aceasta valoare. Agentia insa neglijase sa tina legatura cu batrana si nu stiau ca lasase pretul atat de jos.

La vizionare m-am inteles cu doamna respectiva sa ma astepte pana vand si eu la randul meu si i-am si spus ca am o familie numeroasa, iar spatiul ei s-ar suprapune perfect cu nevoile noastre. A fost de acord si chiar m-a asteptat cateva luni. S-ar putea nici sa nu fi avut alt client in afara de mine si acesta sa fie motivul parutei amabilitati.

Tot discutand cu o fina de-a mea, care cauta si ea un loc in care sa se mute, i-am zis toate acestea. Fara sa-mi spuna nimic, s-au dus si ei sa vada apartamentul, de data aceasta prin agentie. Cu ocazia asta s-a trezit si agentul imobiliar (care daduse uitarii locatia cu pricina) ca batrana a lasat pretul neobisnuit de mult. Au fost facute rectificari si pe olx si cererea s-a diversificat si mai mult. Finul meu mi-a spus de abia dupa aceea de vizita lui la apartament si s-a exprimat cam asa: "Nasa, daca vrei sa cumperi, bine, daca nu, il iau eu". Mi-ar parea rau sa nu-l luam nici noi, nici voi." Eu l-as fi luat, dar nu aveam lichiditati. Garsoniera nu-si gasea nici un cumparator dintre zeci de persoane care s-au perindat la vizionare.

Vazand ca are altenative, batrana s-a saturat sa ma astepte. M-a sunat si m-a anuntat ca intelegerea noastra a luat sfarsit. De cum am primit telefonul ei, parca s-au dezlegat toate: au vandut ai mei garsoniera si am gasit si eu client cu cash. Degeaba insa: de acum batrana nu mai voia sa auda de noi fiindca avem 7 copii si nu vrea sa-si bata joc de oamenii cu care a convitetuit zeci de ani. In lipsa altui client am fi fost acceptabili.

La nivel superficial lucrurile stau asa si trebuie sa invat sa fiu mai discreta. La nivel profund trebuie sa asimilez in practica ideea ca in tot ceea ce ni se intampla se reflecta voia lui Dumnezeu. Ma bucur din suflet ca in prezent pot spune ca nu am resentimente fata de nimeni. In incercarea asta am avut ocazia sa ma vad cat sunt de instabila duhovniceste si cat de putin lucrez porunca iubirii de aproapele.
Am avut drept calauza a mintii doua texte din Sf scriptura: "pentru ce nu rabdati mai degraba nedreptatea?" (care m-a ajutat sa nu dau pacea pe galceava  in momentele cand am considerat ca mi s-a facut o nedreptate) si "voi sunteti lumina lumii, voi sunteti sarea pamantului" (nu se cuvine sa ne coboram la conflicte pe teme materiale; pentru numele Domnului sa nu ne lasam purtati de valul patimii).

PS Tot citesc prin anunturi: "zona linistita, exclusivista". Imi doresc si eu un imobil exclusivist unde copiii sunt acceptati si iubiti ca oameni, nu priviti ca niste animale devastatoare. Astept sa vad ce randuieste Domnul: "precum sunt ochii slujnicii la mainile stapanei sale, asa sunt ochii nostri catre Domnul, Dumnezeul nostru, pana ce se va milostivi de noi".

Pe sleau...

 ...am gasit exprimate la sf Vasile cel Mare motivele pentru care evit sa intinez mintea copiilor cu opere literare considerate a fi lecturi de referinta in mediile profane. Mai ales un copil nu poate citi detasat. Lectura are caracter formativ, de aceea beletristica cu subiect indoielnic dpv moral e cu atat mai nociva cu cat e citita la varste mai fragede.

"Nu vă aplecati sufletul îndată spre toti (scriitorii), ci, atunci când vă relatează fapte ori cuvinte ale bărbaților distinși să-i îndrăgim și să-i urmăm și, mai cu seamă, să încercăm să devenim cât mai asemenea lor, dar, cand se apropie prin imitare de nemernici, trebuie sa ne astupam urechile in privinta acestora, nu mai putin decat cum spun ei ca a facut-o Odiseu la cantecele sirenelor.

CACI OBISNUINTA CU CUVINTE RELE ESTE UN DRUM SPRE FAPTUIREA RAULUI. De aceea, de buna seama, sufletul trebuie pazit cu toata grija pentru ca nu cumva odata cu placerea cuvintelor,sa primim fara stire ceva din cele mai rele, precum cei care inghit otravurile amestecate cu miere.

Nu-i vom lauda desigur pe scriitorii care-i redau pe cei ce ocarasc, batjocoresc, fac dragoste, ori pe betivi si nici pe cei care definesc fericirea prin mese pline si cantari desfranate. In niciun caz nu vom acorda atentie celor care vorbesc despre zei, mei cu seama atunci cand vorbesc despre mai multi dintre ei si cand acestia se cearta. Caci la aceia neaparat fratele se ridica impotriva fratelui, parintii impotriva copiilor, iar acestia aduc impotriva parintilor razboi de nespus. Iar desfranarea zeilor, iubirile si impreunarile la vedere si mai cu seama pe cele ale lui Zeus, conducatorul si suveranul, cum spun ei, despre care s-ar rusina cineva sa vorbeasca pana si in legatura cu animalele, le vom lasa in seama celor de pe scena.

Acelasi lucruri am a le spune si despre istorici, mai cu seama atunci cand nascocesc pentru incantarea ascultatorilor. Nu vom imita nici arta de a minti a retorilor (ca unii ce am ales calea dreapta si adevarul vietii)" 

Citatul l-am luat din cartea lui Bastovoi "Sindromul cesafac" in care se regaseste la sfarsit cuvantul sf Vasile cel Mare catre tineri, despre cum se poate dobandi folos de pe urma literaturii grecesti.

De capul lor

il plimba pe Ghe cu caruciorul de papusi
distrandu-se toti de minune

sau:

Muzica...

...psaltica invatam de cateva luni bune. Sambata trecuta fetele au fost la strana la vecernie. In bisericuta mica erau doar cativa oameni in afara de noi. Totusi au fost emotii. Au prins insa curaj si vor incerca sa mearga si la tati la biserica sa tina strana la o sfanta liturghie. Asta ma bucura. Pe masura ce vor capata experienta, se vor putea aduna si interior mai bine. Cantarea ajuta mult rugaciunea, dar cel care sta la strana trebuie sa aiba o asezare sufleteasca buna ca sa nu se imprastie cu mintea si sa reuseasca sa fie "conectat" la intelesul a ceea ce psalmodiaza.

Telul...

...folosit atunci cand pun malaiul in apa e o metoda care nu da gres in obtinerea unei mamaligi fara cocoloase. Economisesc timp si efort. Altminteri trebuie sa am grija sa adaug malaiul in ploaie si sa vanez cocoloasele prin oala ca sa le zdrobesc cu lingura de lemn.

Un pasager neobisnuit

Saptamana trecuta sotul meu a avut cinstea sa transporte o icoana a Maicii Domnului dinspre Sf. Munte spre tara. M-au impresionat cateva intamplari minunate legate de aceasta.

In primul rand rugamintea pentru transport a venit cu o zi inaintea plecarii din tara. Desi locurile din masina erau mai toate ocupate si nu se intrezarea vreo posibilitate de a incapea un colet atat de mare, doua persoane s-au razgandit in ultimul moment (fara sa stie de icoana: unul din cauza unor probleme cu serviciul, altul -socrul meu- ca-i murea un prieten) si astfel s-a facut loc.

La destinatie staretul manastirii a cerut un pret la jumatate din cat ceruse anul trecut pe aceeasi icoana staretului nostru roman (caruia nu-i venea sa-si creada urechilor la telefon).

Rezervarile grupului nostru erau facute pe un numar de 7 persoane din care mai ramasesera decat 5. In Ouranopoli au intalnit doi frati romani veniti in cautarea adevarului. Fiind pentru prima data in Sf Munte erau cam dezorientati. Maica Domnului le-a daruit calauza gratis:) Astfel s-a completat numarul de sapte oameni si a fost bine pentru toti, fara sa se iroseasca nimic.

La intoarcerea in tara, icoana a fost primita cu mare cinste de obstea manastirii. "Intamplator" in acea dimineata (nu era weekend) au venit in vizita la manastire cei doi soti credinciosi care au promis sa sustina financiar miscarea, desi par staret nu vorbise in ultima perioada nimic cu ei.

Tot acest pelerinaj a fost o marturie a purtarii de grija a lui Dumnezeu. Doar aceste intamplari au putut fi povestite in scris, dar cele mai de pret confirmari ale acesteia le-au simtit inimile celor care au fost acolo.

Vrand-nevrand...

...anul acesta l-am dus pe Grigo la gradi. Desi se descurca bine la activitati si doamna i se pare acceptabila, nu-i place sa ramana acolo nici macar pana la pranz. Chiar suferea, fiindca nu plangea numai in momentul despartirii, ci se scula si noaptea. De teama ca daca nu sunt ferma de data asta se vor reporta toate problemele in primul an de scoala, nu am renuntat la inscrierea in colectivitate.

Ca sa se mai linisteasca am negociat termenii si conditiile in care sta la gradi: il duc o saptamana da si una nu, iar pe la ora 10 i-am promis ca trec sa vad ce face. Daca nu ajung eu, am promis ca trimit pe cineva sa-l viziteze. Doamna e draguta si ne ingaduie aceste lucruri. Am discutat si cu ea si am intrebat-o de ce crede ca are reactia asta si mi-a spus ca ea crede ca-l deranjeaza galagia (fiindca mai are si alti colegi care fac adevarate crize in clasa) si ca se panicheaza cand ii vede pe altii urland. In rest, in timpul in care au de lucru cu ea, nici nu suspina.

Sincera sa fiu, daca nu plangea deloc, il duceam si mai rar. Ideea era doar sa se familiarizeze cu alt tip de disciplina si de comunicare decat acasa.

In viata reala

Mi-a spus o prietena ca are niste cunostinte care ma stiu de pe blog si le-ar face placere sa ma intalneasca. Fratilor, ceea ce merita cunoscut la mine se afla in mare parte pe blog. Restul e... pamant, tarana. Faptul ca am mai scris niste postarici despre felul in care vad eu maretia si frumusetea misiunii de mama nu inseamna ca zilele mele se scurg senine, fara rivalitati intre frati, intr-o atmosfera de ascultare desavarsita care-mi da prilejul de a ma bucura la fiecare pas de roadele educatiei pe care m-am straduit sa le-o dau copiilor mei. Nici gand!

Ceea ce am, in schimb, e gandul catre Domnul care ma insoteste in mare in tot ceea ce fac. Detest sa fiu crestin doar la slujba, sa am o fata de biserica si una care sa placa lumii. Vreau ca prin tot ceea ce fac sa-mi inchin viata lui Hristos si asa ii invat si pe copii. Urmand calea asta am intr-adevar bucurii, dar ele reprezinta niste pauze de lupta, niste "remindere", daca vreti, ale bunatatilor imparatiei ce va sa fie. Altminteri stramtorarile si "durerile in trup" ale celor casatoriti de care vorbeste sf apostol Pavel mi-ar coplesi intreaga existenta.

Strecuram...

...laptele. Nimic neobisnuit.

Mai greu e daca ai un bebelus care vrea in brate intre timp.

In ultimul timp il rugam pe Grigo sa vina sa ma ajute si sa-mi tina strecuratoarea. Faceam asta si pentru ca imi e drag sa-l mai implic in treburile mele, sa facem impreuna ceva util, altminteri Gheorghita e cuminte si nu scanceste ca vrea in brate (se distreaza de minune cu ceea ce gaseste prin sertarele din bucatarie).
Fiindca de data asta isi dorea sa se joace cu lego, dar nu voia nici sa ma lase la greu :) Grigo a asezat strecuratoarea ca in imagine. Pana la varsta asta pe mine nu m-a dus capul :))

La intalnire...

...am stabilit ca se merge impreuna cu fratii si surorile. M-am inspirat dupa modelul propus de Duggari.

Mi-ar fi placut intr-adevar sa am parte de tentative de "prietenie" mai spre sfarsitul liceului. Nu zic sa nu discute cu nimeni, ci sa nu urmareasca exclusiv pe cineva. Din perspectiva emotionala as zice ca e vorba mai degraba o perioada de observare, analiza, cunoastere si autocunoastere.

Sustin ideea asta pentru ca si daca gasesti persoana potrivita de la 14 ani, sunt putine sanse sa pastrezi o relatie platonica 4 ani si mai bine. Inseamna ca ai dat peste un tanar cu adevarat cucernic. Sunt cam sceptica in privinta asta. Duhovnicii pot confirma (sau nu?) acestea.

Abordarea asta de intalnire in grup a reusit sa se constituie intr-un test al intentiilor si profunzimii pe care o vor tinerii in relatie cu sexul opus. Se pare ca la o anumita varsta baietii nu sunt interesati de fetele care nu sunt o prada usoara. Eu le-am avertizat despre fenomenul acesta dinainte, dar daca ma opuneam intalnirii nu aveau ocazia sa si traiasca adevarul spuselor mele. Sper ca aceasta lectie de viata sa le spulbere naivitatea specifica varstei.

Punct in cruce...

cusut cu rabdare

de mainile bunicii

Fiindca vreau...

...ca inocenta din ochii copiilor sa nu fie umbrita de nimic, cand plec de acasa incerc sa iau la mine in geanta si rooter-ul. Internetul e o unealta pe cat de utila pe atat de periculoasa si nu vreau sa fiu tocmai eu cea care le-o inmaneaza copiilor dupa care sa ii las nesupravegheati sa exploreze.
Nu zic ca n-am deloc incredere in copiii mei, dar paza buna trece primejdia rea.

O pereche...

de botosei Attipas

descoperim roata :)

Am comentat ceva intr-o postare mai veche despre incaltarile astea, fara sa le fi probat vreodata. Am cumparat o pereche, fiindca am vazut la cineva cu un copil ff energic si descaltacios :) ca accepta tipul acesta de botosei. Sunt multumita: nici Gheorghita nu pare deloc deranjat de ei.

Baile mari...

... cu spatiu mult pe langa wc, chiuveta si cada de rigoare mi se pareau mai demult lipsite de sens. in afara de un dulapior pentru detergenti si produse de igiena, o masina de spalat, una de uscat rufe si un bideu ce sa mai amplasezi acolo?

Dupa ce are omul copii se dezvolta brusc o serie de nevoi aferente: o cadita speciala unde sa-ti speli sugarul sau macar un suport unde sa pui cada de plastic pe care o folosesc muritorii de rand si, eventual si o masa de infasat. Nu am nici una, nici alta. Cadita o puneam pe masina de spalat cat erau mici, si apoi in cada mare fiindca stropeau prea tare imprejur. Masa de infasat a fost intotdeauna patul :)

Cand sugarul mai creste si incepe sa mearga (fie si in 4 labe) o adevarata problema e sa-l tii pe dinafara in fata usii inchise de la baie. Daca mi-as permite, cred ca mi-as lua in baie si un tarc rezistent unde sa asez bebelusul cu cateva jucarii ca sa stam amandoi linistiti si in siguranta.

Cand mai e cineva de incredere prin preajma, lasi copilul cu el. Daca esti singura, sau, mai rau, cu alti copilasi mici si neastamparati, mersul la toaleta devine un stres. Sa-ti faci un dus ca lumea e cu atat mai putin posibil in conditiile astea :(

Ma gandesc la insistent la bai :)) fiindca intentionam sa ne mutam cuibul... Asteptam sa vedem ce ne randuieste Stapana (datori suntem sa pomenim numele binefacatoarei noastre intru tot neamul si neamul). Intre timp ne rugam cu nadejde. Chiar daca nu am reusi nimic, ne raman bucuriile duhovnicesti ale impreuna-slavirii lui Dumnezeu.

cu mic, cu mare, la cantarea paraclisului

Mai nou...

...ma obsedeaza ideea nevoii de rugaciune, rugaciune si iar rugaciune. Sa vina Dumnezeu in viata noastra sa faca ordine, sa repare ce e de reparat si sa vindece ce e de vindecat. De la El asteptam sa indrepteze caile noastre inaintea Lui, fiindca ceea ce e facut dupa mintea si ambitiile noastre nu imi inspira incredere.

Mi-e tot mai clar: credinta adevarata in Hristos nu poate fi decat elementul central al vietii, care transfigureaza orice comportament si atitudine. Daca nu se intampla asta, credinta e moarta si omul e dezorientat si bolnav sufleteste. Citesc prin carti si tanjesc dupa fericita asezare interioara a oamenilor lui Dumnezeu.

Imi doresc sa caut numai la poruncile Dumnezeiesti si sa ma lipsesc cu mai multa usurinta de aprecierea si iubirea omeneasca.

In rest totul imi pare oarecum lipsit de importanta, desi nu pot spune nici pe departe ca n-am chef de viata.

Obosita...

...ca anul acesta si ca anul trecut si ca de cand m-am maritat, n-am fost niciodata :) Daca am grija de suprarenalele mele ma mentin pe linia de plutire.

la o mini-petrecere de ziua de nume a verisoarei (Maria)

un sugar convins

Elenita cea vesela

Mariutele

aere princiare :)

salvand un puisor cazut din cuib

Mobila...

birou + biblioteca

...din casa bunicilor, cu un parfum aparte, ma poarta cu gandul spre o lume fascinanta, de mult apusa. Am mai gasit fotografii vechi, ale unor oameni care nu mai sunt printre noi, cu chipuri tare interesante (nu zambeau la obiectiv, ci stateau tare seriosi, probabil fiindca era un moment solemn: nu-si faceau toata ziua poze). Fiindca bunicu a fost invatator si are poze cu clasa am remarcat ca toti copiii erau slabuti foarte pe vremea aceea. Mi-au placut mult si actele scrise de mana, cu o caligrafie impecabila, in cerneala mov sau verde.

radioul bunicilor 

tauleta :)