S-a cam pus praful pe blogul meu :) N-am mai deschis computerul deloc de multa vreme. Asta pentru ca deviza noastra in vacanta asta este "aer, soare, miscare". De luni plecam la mare.
Incerc sa ma strecor cu zambetul pe buze printre jaloanele vietii si sa las lucrurile sa curga fara sa ma opresc asupra lor prea mult. Invat despre casnicie ca uneori disectia nu asaneaza focarul de infectie, ci il poate raspandi mai mult. Atat deocamdata: mergem cu Dumnezeu inainte si facem exercitii de acceptare cu bucurie. Desi este cam greu pentru firea mea care vrea sa faca ordine in fiecare cotlon al relatiei, ma motiveaza faptul ca vad ca disfunctiile se vindeca in timp fara sa fie aratate cu degetul si dezbatute in amanunt.
Saturday, July 18, 2015
Sunday, July 5, 2015
De cand lumea...
...omului ii place sa arate cu degetul pacatul altuia.
Vad ca lumea crestina e scandalizata de legalizarea casatoriilor gay. Se savureaza subiectul si se arunca virtual cu piatra in cei care denatureaza sensul profund al institutiei casatoriei. Mi-a placut un cuvant al parintelui Savatie, care accentua: "nu vorbiti impotriva homosexualilor, ci pentru ei", adica pentru vindecarea lor. Hristos nu vrea pierzarea nimanui.
Pe fondul decaderii morale generale, evenimentele se incadreaza in categoria previzibilului. Pe de alta parte este firesc sa fim in dezacord cu orice este imoral, cu orice simtim ca ar putea leza integritatea spirituala a copiilor nostri. Pentru asta insa e necesar in primul rand sa luam aminte la noi insine.
La drept vorbind, putini sunt aceia care isi traiesc taina cununiei cu demnitate crestina. Unirea dintre barbat si femeie a devenit prilej de cadere duhovniceasca. Daca nu se merge pana la divort, avorturi sau contraceptie, atunci se strica legatura dragostei prin cartire si dezbinare. Cam asta a devenit casatoria, fiindca omul e egoist si nu vrea sa se jertfeasca pe sine de dragul poruncii divine. Ma regasesc si eu aici.
Marsul pentru familie ar trebui sa fie o marturisire de fiecare zi a felului in care vrem sa transformam casatoria noastra intr-o cale spre cer.
Vad ca lumea crestina e scandalizata de legalizarea casatoriilor gay. Se savureaza subiectul si se arunca virtual cu piatra in cei care denatureaza sensul profund al institutiei casatoriei. Mi-a placut un cuvant al parintelui Savatie, care accentua: "nu vorbiti impotriva homosexualilor, ci pentru ei", adica pentru vindecarea lor. Hristos nu vrea pierzarea nimanui.
Pe fondul decaderii morale generale, evenimentele se incadreaza in categoria previzibilului. Pe de alta parte este firesc sa fim in dezacord cu orice este imoral, cu orice simtim ca ar putea leza integritatea spirituala a copiilor nostri. Pentru asta insa e necesar in primul rand sa luam aminte la noi insine.
La drept vorbind, putini sunt aceia care isi traiesc taina cununiei cu demnitate crestina. Unirea dintre barbat si femeie a devenit prilej de cadere duhovniceasca. Daca nu se merge pana la divort, avorturi sau contraceptie, atunci se strica legatura dragostei prin cartire si dezbinare. Cam asta a devenit casatoria, fiindca omul e egoist si nu vrea sa se jertfeasca pe sine de dragul poruncii divine. Ma regasesc si eu aici.
Marsul pentru familie ar trebui sa fie o marturisire de fiecare zi a felului in care vrem sa transformam casatoria noastra intr-o cale spre cer.