Thursday, January 30, 2014
Wednesday, January 29, 2014
Din inimă
"În 24 de ore, afierosiți măcar o jumătate de oră pentru a spune rugăciunea fără să țineți metania în mana . Să faceți aceasta la orice ora ,dar mai de preferat la orele 10-11 noaptea. S-o rostiți cu implorare, rugător, plângător:"Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă".
Cultivați aceasta și veți vedea ce rod va face. De la jumătate de oră o vei spune apoi o oră, dar ia aminte ca în acel timp nici telefonul să nu sune, nici să spui: "A, această treabă trebuie să o fac acum", sau să te cuprindă somnul, sau vreun gând hulitor să treacă prin mintea ta. Închide telefonul, termină-ți toate treburile și fă aceasta o jumătate de oră, nu mai mult și vei vedea că acest copăcel pe care îl plantezi acum mâine-poimâine va face rod. Și Sfântul Ioan Gură de Aur, și Sfântul Vasile cel Mare de la aceasta au început. Un mic copăcel și au devenit luminători ai luminii."
Cultivați aceasta și veți vedea ce rod va face. De la jumătate de oră o vei spune apoi o oră, dar ia aminte ca în acel timp nici telefonul să nu sune, nici să spui: "A, această treabă trebuie să o fac acum", sau să te cuprindă somnul, sau vreun gând hulitor să treacă prin mintea ta. Închide telefonul, termină-ți toate treburile și fă aceasta o jumătate de oră, nu mai mult și vei vedea că acest copăcel pe care îl plantezi acum mâine-poimâine va face rod. Și Sfântul Ioan Gură de Aur, și Sfântul Vasile cel Mare de la aceasta au început. Un mic copăcel și au devenit luminători ai luminii."
(Starețul Efrem Katunakiotul de Ieromonahul Iosif Aghioritul)
Monday, January 27, 2014
Sunday, January 26, 2014
Certuri
Saptamana asta a fost marcata de certuri. Din fericire nu ne-am certat intre noi, ci am fost implicati vrand nevrand in tulburarile unor oameni chinuiti. Au fost speculate niste discutii absolut bine intentionate pe care le-am avut cu niste rude (runda intai - rude prin alianta, runda a doua - rude pe linie spirituala), vorbele mi-au fost rastalmacite si au rezultat niste neintelegeri mari, soldate cu conflicte serioase.
Am simtit ca Dumnezeu ne-a acoperit in chip minunat inimile de flacara maniei. Am fost foarte detasata si mi-am pastrat o pozitie neutra, ceea ce nu as fi putut doar prin propriile puteri. Mult ajuta ca in timpul confruntarii, pe cat ne putem aduce aminte, sa rostim in minte rugaciuni scurte (pentru pace, pentru imblanzirea vrajmasilor si luminarea mintii lor).
Oamenii rautaciosi nu se cearta in ideea gasirii unor solutii ale problemelor existente, nu negociaza in nici un fel si, cel mai grav, ei nu poarta un dialog real, ci-si striga monologul orgoliului ranit si asteapta de la ceilalti sa fie un auditoriu mut. Nu e nimic constructiv in atitudinea certaretilor, ci doar sorb cu sete otrava scandalului pe care insisi il intretin. In fata unor astfel de indivizi cred ca cel mai intelept este sa taci, de vreme ce nu au urechi de auzit explicatii.
Mi-am bucurat nespus ca am avut binecuvantarea da a nu ma certa niciodata asa cu sotul meu (desi ne-am certat deseori in primii ani). Nu am simtit niciodata insa ca vorbesc singura. Amandoi am modelat de-a lungul anilor o relatie frumoasa, in ciuda faptului ca el nu avea la inceput obisnuinta de a discuta deschis despre nemultumirile reciproce. Am invatat impreuna ca un repros (spus la momentul potrivit) nu e o declaratie de razboi, ci o invitatie la tratative. Oamenii care se iubesc se pot critica fara sa raceasca afectiunea care-i leaga, daca au grija sa se exprime delicat, sa-si taie iubirea de sine in favoarea celuilalt, sa fie dornici de desavarsire in doi si sa aiba inima deschisa pentru iertare.
Am simtit ca Dumnezeu ne-a acoperit in chip minunat inimile de flacara maniei. Am fost foarte detasata si mi-am pastrat o pozitie neutra, ceea ce nu as fi putut doar prin propriile puteri. Mult ajuta ca in timpul confruntarii, pe cat ne putem aduce aminte, sa rostim in minte rugaciuni scurte (pentru pace, pentru imblanzirea vrajmasilor si luminarea mintii lor).
Oamenii rautaciosi nu se cearta in ideea gasirii unor solutii ale problemelor existente, nu negociaza in nici un fel si, cel mai grav, ei nu poarta un dialog real, ci-si striga monologul orgoliului ranit si asteapta de la ceilalti sa fie un auditoriu mut. Nu e nimic constructiv in atitudinea certaretilor, ci doar sorb cu sete otrava scandalului pe care insisi il intretin. In fata unor astfel de indivizi cred ca cel mai intelept este sa taci, de vreme ce nu au urechi de auzit explicatii.
Mi-am bucurat nespus ca am avut binecuvantarea da a nu ma certa niciodata asa cu sotul meu (desi ne-am certat deseori in primii ani). Nu am simtit niciodata insa ca vorbesc singura. Amandoi am modelat de-a lungul anilor o relatie frumoasa, in ciuda faptului ca el nu avea la inceput obisnuinta de a discuta deschis despre nemultumirile reciproce. Am invatat impreuna ca un repros (spus la momentul potrivit) nu e o declaratie de razboi, ci o invitatie la tratative. Oamenii care se iubesc se pot critica fara sa raceasca afectiunea care-i leaga, daca au grija sa se exprime delicat, sa-si taie iubirea de sine in favoarea celuilalt, sa fie dornici de desavarsire in doi si sa aiba inima deschisa pentru iertare.
Vise
Stiu ca visele nu trebuie bagate in seama.
Cu toate astea cartile cu minuni sunt pline de relatari ale lucrarilor sfintilor prin intermediul viselor nu numai asupra marilor asceti, ci si in viata oamenilor de rand. Popularizarea acestor istorisiri are si un "side-efect" asupra credinciosilor mai naivi, care incep sa ia aminte cu rigurozitate la tot felul de naluciri de noapte si cad in inchipuirea de sine.
De cand este preot sotul meu a avut de doua ori ispita de a i se spune ca "s-a aratat" in vis cuiva: prima data unei doamne ce cocheta cu radiestezia si pe care ar fi mustrat-o vorbindu-i dintr-o lumina, si a doua oara unei bolnave de cancer careia i-ar fi reamintit sa se unga cu nadejde cu ulei sfintit de la Maslu.
Cui sa atribuim aceste aratari nu stim, caci parintelul meu in mod cert nu este nici pe departe vreun parinte Porfirie. Un lucru e sigur, credinciosii carora li se intampla asa ceva ar trebui sa discute cu duhovnicul inainte sa umple targul de vorbe care pot fi pricina de slava desarta pentru unii si de invidie pentru altii.
Cu toate astea cartile cu minuni sunt pline de relatari ale lucrarilor sfintilor prin intermediul viselor nu numai asupra marilor asceti, ci si in viata oamenilor de rand. Popularizarea acestor istorisiri are si un "side-efect" asupra credinciosilor mai naivi, care incep sa ia aminte cu rigurozitate la tot felul de naluciri de noapte si cad in inchipuirea de sine.
De cand este preot sotul meu a avut de doua ori ispita de a i se spune ca "s-a aratat" in vis cuiva: prima data unei doamne ce cocheta cu radiestezia si pe care ar fi mustrat-o vorbindu-i dintr-o lumina, si a doua oara unei bolnave de cancer careia i-ar fi reamintit sa se unga cu nadejde cu ulei sfintit de la Maslu.
Cui sa atribuim aceste aratari nu stim, caci parintelul meu in mod cert nu este nici pe departe vreun parinte Porfirie. Un lucru e sigur, credinciosii carora li se intampla asa ceva ar trebui sa discute cu duhovnicul inainte sa umple targul de vorbe care pot fi pricina de slava desarta pentru unii si de invidie pentru altii.
Saturday, January 25, 2014
Friday, January 24, 2014
Avizier
Poate contine liste de cumparaturi, responabilitati gospodaresti distribuite copiilor, programari pentru diverse activitati, carti imprumutate (si cui), biletele cu mesaje importante intre membrii familiei, evenimente ale saptamanii (de ex. asteptam o vizita mai deosebita), eventual aniversari ale rudelor in urmatoarele zile etc.
Thursday, January 23, 2014
Wednesday, January 22, 2014
Human face...
Oameni care au studiat comportamentul de reproducere al omului au identificat care ar fi stimulii indirecti ai acestuia: sunt elemente, semiologice daca doriti, care indica sanatatea si tineretea: o piele neteda, uniform colorata, rozata (petele si ridurile codifica batranetea sau boala) si buzele cu volum (cu imbatranirea buzele se subtiaza).
Un deosebit impact il are machiajul ochilor, in special al pleoapei superioare, care creeaza efectul "ochiului de dormitor" - expresie ce desemneaza aspectul ochilor in momentele de maxima intensitate ale actului sexual (ridicatorii pleoapei superioare se relaxeaza) - pentru a sugera subliminal o "disponibilitate" excesiva. Aceeasi valoare o are si rujul, stiut fiind ca excitatia sexuala aduce un plus fluxului sangvin in zona buzelor.
Sa mai veniti, deci, machiate la biserica!
Huse
 |
| prima husa, pe care am invatat |
 |
| tapiseria era obosita |
 |
| imprimeu pe care nu se vad mici pete de cerneala |
 |
| urmatoarea a iesit mult mai bine |
Saturday, January 18, 2014
:)
 |
| capitain Hook |
- Louisa May Alcott nu a apucat sa se casatoreasca, sarmana, fiindca a murit la 56 de ani.
- Ocna e o insula pe care sunt trimisi tradatorii patriei.
- Fetele au primit o invitatie la Filarmonica, la un concert. Eca ma intreaba emotionata: "Mergem sa dam noi un concert? Si ce sa cantam?"
- Gandacii din baie sunt, de fapt, niste lasi: cum aprinzi lumina, fug sa se ascunda.
- Eu am vazut in colt un paianjen cum manca un acarian...
De cate ori vei cadea...
... scoala-te si te vei mantui.
Inainte de a ma casatori, si chiar pana sa nasc primul copil dedicam zilnic mult timp rugaciunii si citirii cartilor duhovnicesti. Imi placea si totodata ma hranea si ma intarea in credinta. Pluteam pe deasupra tulburarilor din jurul meu si ma simteam ocrotita.
Dupa ce am avut primii copii mi-am luat in serios rolul de "Marta" in familie si orele dedicate linistirii s-au redus drastic, iar odata cu ele s-a destramat si firava mea stabilitate duhovniceasca. Asta se intampla din cauza ca nu investeam in "reparatiile interioare"ci acordam prioritate exteriorului, fiindca nu stiam sa-mi organizez timpul si sa-mi dozez energia, fiindca nu aveam taria de a spune nu unor vizite si unor taifasuri desarte (cu oameni dragi mie, dar desarte) si nu in ultimul rand fiindca am judecat atunci cand eram prieteni niste cupluri proaspat casatorite ca nu-si mai faceau nici o rugaciune nici dimineata si nici seara.
In timp, fiindca nu-mi mai suportam neajunsurile propriei mele firi (care ieseau la iveala si raneau tocmai oamenii la care tineam cel mai mult), m-am indreptat tot mai des cu gandul spre Izvorul desavarsirii si mi-am rezervat timp pentru primenirea casei sufletului.
Ma preocupa mult si sa ne rugam toti, toata familia. Cred in puterea rugaciunii colective. Desi stiu ca nu se pot concentra copiii la rugaciunile citite, ba uneori nici nu le inteleg, cred totusi ca simt ca se petrece ceva deosebit. De aceea am insistat sa stea si ei linistiti pe langa noi in sfertul de ora in care ne rugam seara. Se simt bine chiar si cei mici, fiindca vad ca insista sa ni se alature chiar si cand citim vreun acatist. Daca in vreo seara ne prinde o ora prea tarzie si vreau sa-i culc pe cei mai mici si sa ramana la pravila de seara doar tati cu cei mari intampin o rezistenta serioasa in tabara piticilor.
Ceea ce voiam sa exprim este ca procesul acesta de stabilire a unei rutine de seara care sa includa rugaciuni, citire din Sfanta scriptura si apoi scurte lecturi duhovnicesti a durat ani de zile. Asta pentru ca sunt o fiinta cu o vointa extrem de slaba: de indata ce iau o hotarare, nu se intampla sa n-o incalc de nenumarate ori. Dar am si un obicei bun: sunt foarte insistenta si ma intorc de sute de ori sa incerc din nou ceva care nu-mi reuseste. Am zis iara si iara: "Doamne, vezi ca nu sunt in stare de nimic... Da-mi putere sa pun inceput bun si sa ma statornicesc in aceasta lucrare!" Apoi iar prind aripi sa ma lupt cu ispita delasarii, iar biruiesc cu ajutorul Domnului si chiar de voi cadea din nou, nu deznadajduiesc (decat asa, putin :), pana ma adun).
Deci, young ladies, nu va lasati! Invingatori nu sunt doar cei care nu pierd nici o batalie, ci si cei care nu renunta niciodata la lupta!
Inainte de a ma casatori, si chiar pana sa nasc primul copil dedicam zilnic mult timp rugaciunii si citirii cartilor duhovnicesti. Imi placea si totodata ma hranea si ma intarea in credinta. Pluteam pe deasupra tulburarilor din jurul meu si ma simteam ocrotita.
Dupa ce am avut primii copii mi-am luat in serios rolul de "Marta" in familie si orele dedicate linistirii s-au redus drastic, iar odata cu ele s-a destramat si firava mea stabilitate duhovniceasca. Asta se intampla din cauza ca nu investeam in "reparatiile interioare"ci acordam prioritate exteriorului, fiindca nu stiam sa-mi organizez timpul si sa-mi dozez energia, fiindca nu aveam taria de a spune nu unor vizite si unor taifasuri desarte (cu oameni dragi mie, dar desarte) si nu in ultimul rand fiindca am judecat atunci cand eram prieteni niste cupluri proaspat casatorite ca nu-si mai faceau nici o rugaciune nici dimineata si nici seara.
In timp, fiindca nu-mi mai suportam neajunsurile propriei mele firi (care ieseau la iveala si raneau tocmai oamenii la care tineam cel mai mult), m-am indreptat tot mai des cu gandul spre Izvorul desavarsirii si mi-am rezervat timp pentru primenirea casei sufletului.
Ma preocupa mult si sa ne rugam toti, toata familia. Cred in puterea rugaciunii colective. Desi stiu ca nu se pot concentra copiii la rugaciunile citite, ba uneori nici nu le inteleg, cred totusi ca simt ca se petrece ceva deosebit. De aceea am insistat sa stea si ei linistiti pe langa noi in sfertul de ora in care ne rugam seara. Se simt bine chiar si cei mici, fiindca vad ca insista sa ni se alature chiar si cand citim vreun acatist. Daca in vreo seara ne prinde o ora prea tarzie si vreau sa-i culc pe cei mai mici si sa ramana la pravila de seara doar tati cu cei mari intampin o rezistenta serioasa in tabara piticilor.
 |
| cantand Paraclisul pe glasul nostru |
Ceea ce voiam sa exprim este ca procesul acesta de stabilire a unei rutine de seara care sa includa rugaciuni, citire din Sfanta scriptura si apoi scurte lecturi duhovnicesti a durat ani de zile. Asta pentru ca sunt o fiinta cu o vointa extrem de slaba: de indata ce iau o hotarare, nu se intampla sa n-o incalc de nenumarate ori. Dar am si un obicei bun: sunt foarte insistenta si ma intorc de sute de ori sa incerc din nou ceva care nu-mi reuseste. Am zis iara si iara: "Doamne, vezi ca nu sunt in stare de nimic... Da-mi putere sa pun inceput bun si sa ma statornicesc in aceasta lucrare!" Apoi iar prind aripi sa ma lupt cu ispita delasarii, iar biruiesc cu ajutorul Domnului si chiar de voi cadea din nou, nu deznadajduiesc (decat asa, putin :), pana ma adun).
Deci, young ladies, nu va lasati! Invingatori nu sunt doar cei care nu pierd nici o batalie, ci si cei care nu renunta niciodata la lupta!
Thursday, January 16, 2014
Alfabet
Inspirandu-ne de aici, ne-am jucat si noi putin cu cateva litere de smirghel
Le-am si pictat
De-asta am eu mai multa incredere in unschooling. In homeschooling exista riscul de a trage noi de copii, silindu-i sa urce niste trepte pentru care nu sunt pregatiti sau pe care nu sunt interesati sa le escaladeze. Daca bruscam delicatetea lor, s-ar putea sa aiba retineri pentru totdeauna fata de domeniul spre care i-am impins incalcandu-le libertatea de a-si alege ce vor sa cunoasca.
Wednesday, January 15, 2014
Ia sa vedem...
... cum a fost binecuvantata Rebeca atunci cand a parasit casa parinteasca pentru a se casatori:
Cand m-am maritat eu, varianta era:
"Vezi sa nu ramai insarcinata prea repede! Sper ca macar de metoda calendarului ai auzit..."
Vorbele astea nu mi le-a zis mama, ci au venit de la femei din biserica. Pe vremea aceea nu am cunoscut in orasul nostru vreo familie de preot care sa fi fost un exemplu si o incurajare de a nu opri rodirea pantecelui.
Singura frica de pacat m-a calauzit si rugaciunile duhovnicului mi-au dat putere. E calugar, dar sfaturile lui au intarit temelia familiei mele mai mult decat cuvintele preotilor familisti pe care i-am intalnit.
| 60. | Şi au binecuvântat pe Rebeca şi i-au zis: "Sora noastră, să se nască din tine mii şi zeci de mii şi să stăpânească urmaşii tăi porţile vrăjmaşilor lor!" (Fac. 24) |
Cand m-am maritat eu, varianta era:
"Vezi sa nu ramai insarcinata prea repede! Sper ca macar de metoda calendarului ai auzit..."
Vorbele astea nu mi le-a zis mama, ci au venit de la femei din biserica. Pe vremea aceea nu am cunoscut in orasul nostru vreo familie de preot care sa fi fost un exemplu si o incurajare de a nu opri rodirea pantecelui.
Singura frica de pacat m-a calauzit si rugaciunile duhovnicului mi-au dat putere. E calugar, dar sfaturile lui au intarit temelia familiei mele mai mult decat cuvintele preotilor familisti pe care i-am intalnit.
Trebuie sa-ti cultivi putin cruzimea...
... ca sa intarci fortat,
sa fii surd la plansetele copilului,
sa ignori felul in care el se agata de gestul acesta prin care el simte cel mai bine iubirea si atentia pe care le ai de oferit,
sa-l respingi de langa tine cand iti cauta atingerea,
sa-l trimiti la altcineva cand cauta sa se odihneasca la sanul tau.
De ce?
Fiindca e prea obositor, fiindca te simti deja rau si gandul te sperie ca daca vei continua asa iti vei ruina sanatatea (si mai ai nevoie de ea pentru ca familia sa fie in armonie).
E drept ca in indreptarele de spovedanie nu scrie negru pe alb "am refuzat sa-mi alaptez proprii copii", dar noi, crestinii, suntem chemati ca in lupta noastra cu pacatul sa ne silim pana la sange. In loc sa renuntam la alaptare ar trebui sa cautam toate metodele de a ne imbunatati starea sanatatii pentru a putea face fata acestei provocari.
Scriu asta ca reactie la o discutie pe care am purtat-o cu o femeie care mi-a spus ca s-a hotarat ca pe al patrulea copil (doua luni) sa-l culce separat de ea, in alta camera si sa-l intarce mai devreme. Cand i-am sugerat sa incerce un stil de viata mai sanatos mi-a dat de inteles ca nu prea are cum sa renunte la alimentele procesate fiindca nu are timp sa gateasca: s-a reintors la serviciu desi ar putea beneficia de concediu maternal (si nu, nu banii sunt motivul). Pe mine astfel de atitudini inchise ermetic ma descurajeaza. Mesajul e clar: "Nu vreau!"
sa fii surd la plansetele copilului,
sa ignori felul in care el se agata de gestul acesta prin care el simte cel mai bine iubirea si atentia pe care le ai de oferit,
sa-l respingi de langa tine cand iti cauta atingerea,
sa-l trimiti la altcineva cand cauta sa se odihneasca la sanul tau.
De ce?
Fiindca e prea obositor, fiindca te simti deja rau si gandul te sperie ca daca vei continua asa iti vei ruina sanatatea (si mai ai nevoie de ea pentru ca familia sa fie in armonie).
E drept ca in indreptarele de spovedanie nu scrie negru pe alb "am refuzat sa-mi alaptez proprii copii", dar noi, crestinii, suntem chemati ca in lupta noastra cu pacatul sa ne silim pana la sange. In loc sa renuntam la alaptare ar trebui sa cautam toate metodele de a ne imbunatati starea sanatatii pentru a putea face fata acestei provocari.
Scriu asta ca reactie la o discutie pe care am purtat-o cu o femeie care mi-a spus ca s-a hotarat ca pe al patrulea copil (doua luni) sa-l culce separat de ea, in alta camera si sa-l intarce mai devreme. Cand i-am sugerat sa incerce un stil de viata mai sanatos mi-a dat de inteles ca nu prea are cum sa renunte la alimentele procesate fiindca nu are timp sa gateasca: s-a reintors la serviciu desi ar putea beneficia de concediu maternal (si nu, nu banii sunt motivul). Pe mine astfel de atitudini inchise ermetic ma descurajeaza. Mesajul e clar: "Nu vreau!"
Tuesday, January 14, 2014
Sunday, January 12, 2014
Ca sa-i dau o preocupare...
... Elenei si ca sa nu ma mai ajute la spalat vase :) am pus-o sa bage in bidonul de plastic jucarii mici. Am avut mare succes.
Bratari...
... pentru prietene (ca tot miroase afara a primavara si ne-am adus aminte de martisoare)
